Jo, cred ca baietii mei sunt motivul pentru care inca nu am luat-o razna...Sunt optimista, pentru ca daca nu as fi, as intra intr-o depresie crunta si nu-mi doresc asta...
Cami, dupa nasterea normala, nu am sangerat asa, insa acum...ma sperie cheagurile si informatiile de pe net vizavi de sangerarile dupa operatia de cezariana ...aparitia cheagurilor...Brrrrr, nu mai citesc! Pup ochioasa mica!
Nico, se pare ca am gasit calea de comunicare cu medicul - acum are si o doctorita si imi dau informatiile atunci cand nici nu ma astept...In prima saptamana, speram sa nu dau ochii cu medicul de teama sa nu-mi spuna ceva de rau...Ma gandeam ca daca nu-mi spune nimic, inseamna ca e bine intr-un fel!
Roxi...mi-am si imaginat o armata de femei furioase, toate de pe situl asta boscorodind pe acolo prin sectie...Daar, am observat ca e o chestie generala - medicii sunt rezervati, pana in clipa cand pleci acasa si apoi la fiecare control dupa aia. E o chestie absolut normala, sa fie realisti, sa spuna parintilor exact cum sta treaba, pentru ca trebuie sa o spun - tragedii se intampla acolo, inevitabil.Chiar daca nu iti spun ca "o sa fie bine", fiecare progres ti-l spun cu zambetul pe buze, ceea ce crede-ma pentru mine una, inseamna mult mai mult decat o informatie data doar asa, sa ma simt eu bine!
Ps...Imi plac mesajele de la tine, chiar si alea din doua cuvinte...
Jenn, dentistul e "pasiunea" mea ascunsa...Fug ca dracul de tamaie de el si de multe ori ajung la el...Pe scala mea de suportabilitate a durerii, durerea de masea e undeva in top...As naste de zece ori, m-as opera de tot atatea ori dar...totul pana la masele...
Nicole, eu nu-mi pierd speranta...Stiu ca pana la Craciun, am bucuruza acasa.M-am rezemnat si convins de asta...Asta ma face sa numar zilele, sa le tai din calendar in fiecare seara...Astept oricat e nevoie, doar sa stiu ca o sa fie acasa cu mine si ca o sa fie bine...Chinuitoare asteptare, ma doare sa stiu ca ea e acolo, fara ca eu sa o pot lua in brate, sa o linistesc, sa o ating, dar ma incurajez si-mi spun ca o sa fac toate lucrurile astea inzecit cand o sa o am acasa...
Bella, Gogoselul e super incantat de scoala.De luni merge la dansuri de doua ori pe saptamana, apoi karate de trei ori si vrea la ansamblul de copii care canta, deci diversificam activitatile. Doamna este super, in pauza le da drumul afara si l-am urmarit de cateva ori, atunci cand ma prindea dimineata acasa.Nu vreau sa il laud, dar am baiat mare...Nu ma supara, e ascultator si constiincios si mi-e tare drag de el!
Driana, ginecologul inca nu l-am vizitat...Cred ca luni dimineata ma intersectez cu el, cand o sa fiu in Iasi.
Ieri, program nebun...Dimineata dentist, apoi la 12.00 a venit Ota de la scoala si dupa ce-am mancat am plecat spre Iasi, nerabdatoare...
Buburuza, am gasit-o pe burtica, dormind linistita...1010 grame, pe 25.09.2012...Iar 1 ml laptic, sper sa-l tolereze si sa inceapa sa manance sa se faca mare! Important este sa ia in greutate si sa nu mai apara nici o alta complicatie. Am intrebat medicul de ce o tine doar pe burtica si mi-a spus ca fiecare copil are o pozitie "favorita", evitandu-se astfel riscurile de apnee si de comotie cerebrala. Mie mi-e draga rau cu manuta aia pe fata si dormind cu fundul in sus - are "opritor" la fundulet sa nu se mai plimbe prin incubator...
Au schimbat regulile pe sectie - mamicile care nu alapteaza au voie doar la o vizita pe zi.Celelate de trei ori...Nu sunt neaprat de acord, mi se pare o discriminare, dar nu-mi permit sa ma iau la harta pe acolo cu medicii, in perspectiva unei luuuungi " colaborari" cu ei in perioada urmatoare. Tatii, au voie doar o data - prima data si apoi gata! Ov se poate considera norocos, pentru ca a vazut-o de nenumarate ori...
Eu...ma gandesc serios sa-mi iau un chilot pampers de mosnegi! Nici un ultra-super-mega-maxi nu mai face fata la scurgeri...Cheagurile inca ma ingrozesc, sunt mai dese si de dimensiuni mai mici...Cand scap de ele frate?!
ps...Nu cred ca v-am multumit pentru mesajele si telefoanele venite de la voi in prima saptamana. M-au incurajat fantastic, chiar daca le-am citit plangand... Trebuie sa-i multumesc Mischei - nebunaticii de Mischa- care mi-a ridicat moralul nu o data ci de fiecare data, si a avut rabdarea sa vorbeasca cu o lehuza nebuna, suportandu-i crizele de plans... Desi cand au inceput mesajele de la voi si nu stiam cine imi scrie, nenumarate apeluri nepreluate, ma gandeam ce Doamne iarta-ma, e telefonul meu personal disponibil pe vreundeva in vazul tuturor!?
Asa ca pe rand : Mira, Bella, Jenn, Mioara, Ralu, Cami, Roxi, Diana, Bibi, Jo, Gabi, Nicol si nu in ultimul rand Mischa VA MULTUMESC!Din inima, sincer si curat pentru dozele de optimism si incurajari.
Mirabelei ii multumesc si pentru vizita facuta la spital, neastepta dar m-am bucurat enorm sa o revad! Fata, sper ca poza aia cu mine moarta in viata sa nu apara pe aci !
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Si...ar fi cazul sa mai vii pe aici, nu numa' sa tragi cu ochiul! Nu-i frumos!
Daca am uitat/ omis pe cineva sa strige tare! Nu a fost cu intentie nici cu directie...Va multumesc tuturor pentru suport! Nici nu aveti idee cat bine mi-ati facut!
Gata..m-am lungit mama, mama! Sa fac ceva de mancare si apoi, iar spre Iasi...Nu stiu daca sa dorm acolo sau nu...Ma mai gandesc! Pupici si imbratisari tuturor!