by Arheoloaga » Sat Feb 14, 2009 11:50 am
Oricat de asemanatoare par situatiile astea...pana la urma sunt diferite pentru ca fiecare om e diferit, fiecare viata e unica! Nu te mai gandi la ce este mai rau; nu stiu de ce am eu impresia ca Irinuca te va surprinde! Ea isi cunoaste tatal de mica, intr-un fel sau altul e prezent in viata ei prin povestile tale sau prin bunicul ei, uneori este prezent chiar fizic...asa ca ea va creste odata cu evolutia situatiei asteia, o va lua ca atare. E posibil sa mai fie si rabufniri insa, eu zic ca nu va suferi niciodata precum fata din exemplul tau, pentru ca nu va trece brusc de la o stare de fapt la alta, si mai ales nu la o varsta asa de mare! Dar numai timpul iti va da toate raspunsurile Adriana...asa ca nu are sens sa te chinuiesti de pe acum cu tot felul de intrebari. Bucura-te de anii astia care pt Irina sunt chiar foarte frumosi si fara griji!
Un weekend frumos va doresc!
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
![[brutal]](./images/smilies/brutal.gif "brutal")
![[:p]](./images/smilies/limba.gif "Scoate limba")
![[stop]](./images/smilies/icon_judge.gif "stop"){kind=icon}
![[tzopai de bucurie]](./images/smilies/icon_clap.gif "tzopai de bucurie"){kind=icon}