The story of Mary....

[mary_lou]

Uff...cu ce sa incep?!
Sa incep cu povestea micutei mele...care, a inceput mult inainte de a sti ca o voi avea...Din prima clipa cand am spus ca vom mai mai avea un copil, din momentul in care mi-am dorit nespus demult sa raman insarcinata si din clipa cand am aflat ca voi avea un bebe...Nesperat, neasteptat...O mica surpriza...A inceput ca o surpriza si continua si azi sa ma surprinda in fiecare zi...
Stiti, din burtica micuta mea a fost un mofturici zgubilitic cu personalitate! Luna august a fost foarte grea si ma minunez si eu cum am trecut peste ea : vizite la medic, urgente, combinatie de consultatii: nefrolog, neurolog, cardiolog si ginecolog...
In 3.09.2012 a inceput insa totul...Si a plecat de la o tensiune 20.12, care m-a trimis la urgente, culminand pe 6.09.2012 la ora 1.00 dimineata cu plecare de urgenta la Iasi spre maternitate. Mi-am facut internare si am inceput perfuziile - s-a incercat o "tragere de timp", stabilizarea tensiunii, perfuzii pentru plamanii bebelusului in eventualitatea unei nasteri premature...Analize bune, ritm copil bun, in schimb tensiunea mea nu cobora sub 17.10- piuaia monitorul ala in continuu...A fost adusa o echipa de doi cardiologi de la clinica de Cardiologie, pentru consultati..Multe detalii pe care nu mi le amintesc cu exactitate pentru ca eram sedata...Umflata, toata...Punerea unui venochet era un sport extrem pentru orice asistenta si un real chin pentru mine.
Perfuzii, medicatie si somn...

Pe 8.09.2012, dupa o noapte in care 3 asistente au stat cu ochii ca pe butelie, pentru ca tensiunea a fost 17.10.-18.11, ma simteam bine de dimineata...Planul facut cu o saptamana in urma - acela de a petrece ziua mea in familie, la un mare gratar la casuta noastra, a picat din start...De dimineata la 8.30, se auzea slujba din curtea spitalului si ma intrebam cand va veni primul bebe alaturi - perete in perete cu rezerva mea de la ATI, era sala de nasteri - cezariene- si de vreo cateva zile contabilizam bebeii care se nasteau; auzeam doar un trancanit de instrumente, rasete sau discutii ale medicilori si...dupa un timp primul tipat al bebelusului care se nastea...

In dimineata aia, insa era liniste...Am deschis geamul cum v-am spus, si se auzea slujba...M-am privit in oglinda- eram un sportiv de sumo in varianta feminina - ochii, fata, mainile, picioarele umflate toate si...uram din suflet monitorul ala care piuia ca un nebun!Sub 17.10 nu scadea tensiunea nicicum, desi eu ma simteam bine!
Au inceput telefoanele de felicitare, mesajele...Mi-am facut planuri pentru intreaga zi - urrma sa vina Ov, singur si sa stam toata ziua impreuna...
M-au sunat hunedorenii mei dragi( Dragos si Mioara!) cu chef de glume si m-au binedispus la maxim... La 11.30, ma suna Ov sa ma intrebe ce sa-mi aduca si m-a trimis la somn sa fiu odihnita cand vine el :D!
Am incheiat conversatia cu el, intrerupta de medicul meu ginecolog - "Doamna, haideti cu mine la ecograf, sa vedem ce mai face bebelina"..Zic - "Danseaza de dimineata, e ziua mea azi si ne distram impreuna"...
El: Se pare ca o sa fie o zi minunata azi!...
Am mers la eco, constiincios si-a notat niste cifre de la dopler, neasteptat de serios si l-am intrebat daca e totul in regula. Mi-a spus doar atat : "o sa vedem mai tarziu"...
Gandurile imi erau preocupate, de faptul ca voi ajunge sus in rezerva, imi voi face unghiile, ma voi machia putin si imi voi astepta sotul!
Ajung sus, ma uit la ceas si calculez o ora, cand ajunge Ov la mine...11.45.Intra doctorul, ma ia de mana si...
El:- Mari, am decis toata comisia sa-l scoatem!
Eu: -Ce sa scoatem?!?
El: - Copilul....
Eu(eram blocata, brusc tensiunea mea urca la 20.11, piuia monitorul ala ca la nebuni!) : Care copil?!
El: -Copilul tau, il scoatem pentru ca intra in suferinta fetala asa arata doplerul, fluxurile dintre voi s-au modificat si trebuie sa il scoatem pentru ca important deocamdata esti tu.Prima data noi avem grija de mama si apoi copilul...
Am inceput sa plang, telefonul suna pentru felicitari, medicul ma tinea de mana si zice : Ai cei mai buni medici din toata clinica, o sa fie bine. Tipa la asistenta sa pregateasca sala de nasteri.
Suna Ov sa-mi zica ca pleaca spre Iasi...
Ii spun ca ma baga in operatie, si sa-mi aduca geanta mare (pregatita pentru nastere) si sa o ia pe mama mea cu el.El crede ca fac misto de el si bocind toata tip la el ca nu as glumi cu asa ceva!
Intru in operatie, nu ma puteam gandi decat la faptul ca micuta mea avea la ecograf 1400 gr la ultima masuratoare, ca e prea devreme....Imi era frica, de agitatia medicilor, intinsa pe masa privind becurile din tavan am spus :-"Doamne, daca crezi ca e momentul sa ma iei, sa ai grija de baieti!"...
Mi-au facut rahianestezie, monitorul ala piua de l-am urat toata perioada cat am fost "agatata" de el, nu mai simteam nimic, anestezistul imi punea intrebari, stiu ca m-a lovit peste fata la un moment dat si...am auzit primul tipat!
Apgar 8, si mi-au adus-o s-o vad - infofolita toata, cu o manuta afara din pelinca, mi-a dat o plamuta peste fata si am pupacit nasucul carn...Apoi...nu mai stiu...Am deschis ochii si l-am vazut pe Ov - verde...Avea fata verde!

Revin...

[nicol_s]

Emotionat...mi-au dat lacrimile.

[bucurroxana]

si mie...si ma abtin sa nu plang ca sunt la birou....draga de tine prin cate ai trecut

[luciangabriel]

Emotionant

[stefy-deea]

lasa Roxy ca daca nu poti plange tu ..plang eu ..doamne am inceput sa plang in hohote...Mary bine ca totul s-a sfarsit cu bine..off intr-o zi asa mare ati fost ocrotite amandoua.
O sa vezi ce fata mare are sa iasa Gogo a noasta...nah zic a noasta ca e si fata noasta nu-i asa fetelor....
mischa ai pregatit tutu ul....

[mary_lou]

Nascusem la 12.25...O fetita mica, de 47 cm...
...Eram la ATI, Ov verde, mama galbena si eu hemoragie si perfuzata toata! Il aud pe Ov ca cheama o asistenta ca sunt toata numai sange...Nu simt nimic...Intind mana si ma uit la bratara roz..Nascusem, prima pe ziua de 8.09.2012, o fetita de 1.200 gr...Deschid ochii si-l intreb pe Ov, unde e fata, cum e...Imi spune ca a vazut-o, e intr-un incubator sus la etajul 6 si ca e bine. E frumusica si arata ca o papusica. Ma intreaba daca vreau ceva si-i spun ca mi-e frig...Apoi nu mai stiu...

Ma trezesc dupa vreo doua ore si deschid ochii...de mana ma tinea Ov, si ma intreba intr-una ce ma doare...Nu simteam nimic...Iar il intreb de fata, intra medicii de la operatie si incep sa vorbeasca si sa completeze foaia...aud doar atat: preeclamsie in forma severa, sectiune cu fat viu, de sex feminin...Si iar mi s-a rupt filmul...
http://www.contraboli.ro/preeclampsia-s ... tratament/

Cam asta imi amintesc din ziua aia...A doua zi, durerile fizice au pus stapanire pe mine...Primul drum pana sus la etajul 6, a fost chinuitor -45 de minute, cu dureri cumplite si hemoragie...Prima data cand am vazut-o am avut un soc -intubata, intepata in maini, picioare, tuburi tubulete, bandajata la cap...Am plans toata noaptea...Medicul rezervat, asistentele rezervate, atmosfera apasatoare...
Mi-a explicat ce inseamna a fi intubata- un tub pana in trahee, fara de care nu poate respira singura.Ca pot aparea oricand complicatii, ca deocamdata ce-a tinut de ei, au facut, de acum e soarta, e lupta ei pentru viata...
Medicul rezervat mi-a spus ca am luat cea mai buna decizie de a o aduce acolo, pentru ca minuni au fost...
Pe link apare in drepta, medcii de acolo...al treilea de jos in sus este medicul buburuzei mele...
http://www.spitalcuzavodaiasi.ro/

Din salonul unde eram, in alta cladire se vedea Mitropolia din Iasi si l-am intrebat pe Dumnezeu o noapte intreaga :de ce?!...Eram pe punctul de a ceda nervos...A facut un soc anafilactic de la medicamentele contra tensiunii, pentru ca nu a scazut sub nici o forma, nici dupa nastere...A urmat furia laptelui, cu dureri ingrozitoare si cardiolgul a spus ca nu mai am nevoie de inca un factor de stres in plus...A cerut ablactarea...ceea ce s-a si intamplat!

In timpul asta, micuta mea a luptat... si lupta in fiecare zi pentru noi, ca sa ajunga acasa la noi...Mai intai a detubat-o, apoi a trecut-o pe un aparat de respirat mai usor...A facut icter si a stat la lampita! Slava Domnului ca i-a trecut in 4 zile...A scazut in greutate muult, de ajuns la 910 grame...Luni, dimineata pe 17.09.2012, am gasit-o fara mascuta, fara lampita, cu capusorul descoperit ca o papusica cu o manuta sub barbie, si "amestecata" in pampers, dormind...Am avut un soc si imi venea sa-l pup pe doctor, pe asistente, sa topai la propriu prin salonul ala!Un progres NOTABIL!
De luni, a trecut-o pe alimentatie prin sonda gastrica deocamdata si a luat 10 gr ieri-avea 920 grame...Sper si azi, sa vad mai multe...Incet, dar sigur!
Sper sa semene cu Ota, a luat grupa de sange de la taica-su 01 pozitiv si sa fie bine...
Deocamdata, astept sa se faca 12.00, sa-l iau pe Ota de la scoala, si apoi sa plecam cu totii la Iasi...Azi e si medicul ei de garda si poate pun mana pe ea...Doar putin...
Ieri, a dormit linistita, zambind cu toata fata prin somn...si cu manuta aia sub barbie...Sa va spun cat e de frumoasa?!Nu-mi vine sa cred ca e a mea...

Gata, ma pregatesc...Mariuca ne asteapta!

Ps...Mai am de scris...o sa revin cand pot!

[bella84]

Fara cuvinte
O revedere cat mai frumoasa sa aveti,cred ca vei fi coplesita cand ii vei vedea pe amandoi

[nicole@b]

Off, prin cate ai trecut Mary!
Sa dea Domnul sa faca si de-acum incolo zi de zi progrese!
Revedere placuta!

[carstea_diana]

Offff Mary, multumim din suflet pentru ca ai impartasit cu noi toate acestea, desi privesc cu ochii inlacrimati (si zambind in acelasi timp) ecranul ma gandesc cat de mult mi-as fi dorit sa te pot ajuta intr-un fel...
Ma bucur atat de mult sa aflu vesti de la tine, si ce e cel mai important e ca vestile sunt bune! Chiar daca inceputul a fost extrem de greu, important este ca sunteti pe drumul cel bun.
Sa stii ca toate ne-am gandit la voi si ne-am rugat pentru micuta si pentru tine, sa fiti bine

[Arheoloaga]

...oare ce ar mai fi de spus! Cate emotii...De cata putere a trebuit sa dati dovada...si tu si sotul tau, dar iata ca ati trecut de acele clipe dureroase, in care totul era inca e muchie de cutit. Te imbratisez strans de tot si asa cum ti-am mai spus, sunt convinsa ca "binele" si vestile bune se vor inmulti cu ficare zi ce trece