by Arheoloaga » Wed Jan 28, 2009 11:01 am
Nici nu stiu cum sa ma exprim in astfel de cazuri...fara sa par o intrusa printre "mamici". Iti spun doar ca iti sunt alaturi, ca nu e cazul sa te invinovatesti, ca suntem oameni... iar patania de zilele trecute a fost doar o intamplare nefericita. Imi imaginez cat de speriata ai fost, cat de ingrijorata, insa de aici pana la a fi responsabila de o intamplare pe care nu aveai pur si simplu cum sa o "prevezi"...e cale lunga. Copiii aduc foarte multe bucurii, insa aduc si temeri...Maine se va lovi, poimaine se va certa cu cea mai buna prietena si asa mai departe...Este imposibil sa previi toate lucrurile astea. Nu iti ramane decat sa ii fii alaturi, sa o ridici, sa o ingrijesti, sa o iubesti si din cate mi-am putut da seama citindu-te...te pricepi foarte bine!
A fost doar o intamplare urata...care a trecut cu bine si nu are de ce sa se mai repete!
Toate cele scrise aici, i le spuneam si surorii mele acum un an cand incercam sa o incurajez, dupa ce baietelul ei cel mare bause o supradoza de...metoclopramid. Si atunci s-a terminat cu bine totul.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.