clipe de viata

[jo_ana]

bine te-am regasit, Mioara!...tot cu griji si ganuri de mamici...
Lambliile astea sunt pacatoase rau, creeaza multe neplaceri si cu greu se scapa de ele...dar, partea buna e, ca de la o vreme se convietuieste in liniste si cu dumnealor
Tot nu inteleg,la ce iti mai trebuia si un caine?
Va pup!

[mary_lou]

Hai Jo ca nu e orice fel de caine...E dulce foc si plus de asta isi mai consuma si pasaricile alea mici energia!

[oare]

as vrea sa pot raspunde pe rand si sa nu-mi scape nimic. e greu. doua cuvinte scrise, o privire pe geam.
am renuntat la multe principii in ultimul timp, in ultimii ani. nu-mi pare rau. as fi avut mult de pierdut daca nu as fi facut-o.
acum, de ex, am inteles ca trebuie sa le invat pe buline sa ,,zboare''. in urma cu trei ani nu o vedeam pe Sanzi singura pe afara. nici acum nu vad treaba asta cu ochi buni. dar...sa mai spun ca i-am dat-o si pe Sorana...ei bine, am facut-o! de aia sunt cu un ochi afara. nu vreau sa devina dependente de mine, vreau sa le invat sa se descurce si sa ia decizii singure, sa stie ca daca eu am spus ca nu e voie atunci chiar nu e voie.
imi amintesc de o lectie pe care mi-a dat-o mama. imi lasase bani de portocale si aveam niste verisoare mai mari cu care ma jucam de obicei, pe care le-a trimis (in timp ce ea era la serviciu) sa ma ia cu ele in oraselul copiilor. am incercat eu sa opun rezistenta si sa spun ca n-am cerut voie, ele au insistat si eu am cedat si-am cheltuit toti banii de portocale in orasel. nu erau telefoane ca sa cer voie, iar supararea mamei m-a convins sa nu mai repet figura. Sanzi n-a cedat inca: nu are voie sa plece de aici si basta. curios e faptul ca Sorana, care nu asculta in 90% din situatii de Sanzi, acum o asculta.
sa revenim la principii. sau la fara principii. a fost o vreme cand mi se parea corecta ideea ca un copil trebuie sa doarma singur in patul si in camera lui. acum nu o mai impartasesc. bine, nu sunt de acord sa doarma in fiecare seara cu mine, dar imi pot permite placerea de a le adormi in camera mea si sa le mut dupa aia sau sa o adorm pe Sorana in patul ei. nu vad de ce nu m-as bucura de perlutele de dinainte de culcare, de pupici si alintaturi si imbratisari pe care niciodata nu vor mai vrea sa mi le ofere cu atata disponibilitate.
Jo, stiu ca ,,doar'' asta imi mai lipsea...dar, de ce nu? e drept ca trebuie spalat dupa el, ca trebuie plimbat si asa mai departe, dar am ajutoare de nadejde. de fapt, ajutor: Dragos il plimba in 99% din cazuri si se ocupa de el. fetele sunt foarte incantate si abia asteapta sa mai creasca si sa-l poata plimba singure, asa ca... de ce nu?
ma duc sa mai arunc o privire...inca o privire...a cata, oare?

[Cami-N]

Ma bucur ca mai gandeste cineva ca mine ma refer la partea cu somnul,cu adormitul,cu pupaturile si imbratisarile... Sunt de acord cu tine si la celelalte parti,ai dreptate,trebuie sa le acordam incredere copiilor,trebuie sa invete sa ia decizii,sa fie responsabili! Eu inca nu-l pot lasa singur pe-afara insa l-am lasat singur in casa...l-am lasat si am coborat sa aduc bagajele din masina si el m-a asteptat cuminte la etajul 7.... Dar pot sa-l imbratisez strans seara la culcare,sa ne pupacim si sa ne rasfatam inainte de somn...unori il las sa adoarma langa mine,alteori adorm eu langa el... Mereu ma gandesc ca fiecare zi ce trece,ma indeparteaza de aceste mici clipe minunate.... Iata ca am vorbit mai mult de mine in jurnalul tau Te imbratisez cu drag!

[bogaris]

ai mare dreptate Mioara....nu realizam ca vine vremea cand ne vom dori sa mai ne"giugiuleasca" seara, dar nu o vor face, vor fi prea mari, si li se va parea prea "rusinos" ca sa zic asa....sa profitam cat mai mult de aceste clipe, care din pacate nu se mai intorc

[jo_ana]

Nu cred ca ai renuntat la principii, doar le-ai inlocuit pe cele vechi, cu altele...prioritatile s-au schimbat, viata te-a schimbat, asa ca trebuie sa mai schimbi pe ici pe colo cate ceva si din ceea ce e invatatura din carte...nu mai merge, viata asta e asa de departe de ceea ce ne-am imaginat in tinerete, incat acele principii sunt chiar departe de realitate...

[oare]

am kilometri de treaba si urgente, dar...
ma framanta un gand. ma framanta de mult. vi s-a intamplat sa nu tineti legatura cu cineva drag, sa simtiti ca trebuie sa fiti aproape de acel cineva atunci cand ar avea, poate, nevoie de voi si totusi sa nu stiti cum sa o faceti? ei bine, eu am o singura verisoara, e mai mica decat mine, ar fi trebuit sa fim ca doua surori pentru ca si ea ma are doar pe mine si totusi...habar nu am de ce nu reusim sa ne apropiem. tentative exista, ea e extraordinara si totusi...

[marimira]

Mioara apropo de subiectul dezbatut astazi cu soacrele,eu chiar ti-am urmat la un momentdat un sfat legat de povestea asta si am facut bine...aproape ca m-am speriat de inconstienta mea dar a trecut acum vad lucrurile cu alti ochi,asa ca ai tot respectul meu pentru ca ai reusit sa gasesti calea de mijloc pentru tine si familia ta.

[oare]

am citit de aseara,Mira, ce mi-ai scris...si mi-au dat lacrimile pe bune. si-mi dau si acum pentru ca-mi amintesc. eram in ultimul an de facultate cand prietena mea s-a casatorit. si tot in anul ala s-a si despartit in urma unei decizii pripite pe care, probabil, o va regreta toata viata. consider ca si eu am gresit atunci pentru ca nu am incercat sa-i deschid ochii. am facut ce mi s-a parut corect la vremea respectiva: in momentul in care mi-a spus si m-a rugat sa o imprumut cu bani pentru a intenta actiunea de divort am sunat-o pe mama ei sa o intreb daca o sustine si e de acord; consideram ca era cea mai in masura sa aprecieze intrucat locuiau impreuna si era o femeie care chiar isi iubea copiii. a fost, poate, primul semn ca un parinte poate gresi tocmai din prea multa dragoste si m-a convins ca daca eu chiar cred ca un prieten ia o decizie pripita, e bine sa-l atentionez chiar cu riscul de a-l pierde de prieten...stiu ca dupa o vreme ne ,,revenim''.
iti multumesc pentru cuvintele frumoase.

[jo_ana]

Mioara, nu cred ca un sfat rupe o prietenie...nici chiar daca s-a dovedit a fi un sfat gresit...toti gresim, dar fiecare trebuie sa ne asuman propriile esecuri...nu sa le punem in carca altora...un sfat e bun pentru a avea o opinie macar putin mai obiectiva asupra unei probleme, fata de propria parere. Un sfat primit, nu inseamna obligatoriu si aplicat, chiar daca a fost dat cu buna-credinta...
Iar o prietenie nu se rupe decat din motive de minciuna, tradare a increderii, furt si lispa de respect...

A, legat de verisoara...o relatie de prietenie si confidentialitate nu se poate intemeia daca nu exista compatibilitate intre persoane...poti avea respect, poti fi deschis cu cineva, ii poti purta toata stima, dar daca nu aveti afinitati...respectati-va si bucura-ti-va cand va vedeti si face mai mult decat o prietenie falsa...parerea mea...
Te pup!