O pardalnica de depresie tot incearca sa mi se strecoare in suflet in ultima vreme. Si ma enerveaza - adica de ce nu ma lasa in pace sa-mi vad de viata mea?!
Ma simt sufocata de toate indatoririle mele zilnice si imi vine sa las totul balta si sa ma duc in lume. Ieri am vrut sa ma relaxez prin Mall. L-am lasat pe cel mic acasa, dar am facut greseala sa o iau pe Ioana cu mine. Chiar ma gandeam ce fain ar fi sa ne plimbam noi doua, Ioana e deja mare... Mi-a facut niste fitze de m-a scos din minti. Vreau aia, vreau aialalta, hai sa mergem, vreau acolo, plangea din te miri ce - a fost un calvar. Nu stiu ce a apucat-o ca niciodata nu mi-a facut atatea scene.
Am ajuns epuizata acasa. Unde am avut de impartit "chestii" si cu domnul meu, care atunci cand iti crapa maseaua, iti mai da un pumn (la figurat vorbind) - cred ca in ideea de a realiza ca se poate si mai rau.
M-am dus azi si mi-am facut analizele, pe care trebuia sa le fac de 3 saptamani, dar nu am avut timp. Asistenta mi-a spus ca e posibil sa am o dereglare hormonala - cum banuiam eu. Am sa vad... Maine iau rezultatele si fug cu ele la doctor - daca n-o fi in greva
Vreau sa plec 3 zile la dracu-n praznic, sa nu mai vad copii, sot, slujba, casa... Sa dorm cat am eu chef, sa nu ma doara capul pentru inca 3 persoane ce si cand mananca, sa nu mai fac ordine in casa... Dar acest lucru nu e posibil sub nicio forma, asa ca... rabd si trec mai departe.