Cand primavara iti aduce aminte sa iubesti...

[cristina_gl]

Va multumesc, fetelor. Din pacate, situatia tatalui meu nu este deloc mai buna.

Dana, si eu sunt de parere ca micutii trebuie sa exploreze mediul, sa invete din propriile experiente. Iar Cezar ma bucura si ma face sa rad in fiecare zi. Doar ca pericolele sunt destul de mari si e stresant pentru mine. Ieri, de exemplu, a cazut din pat cand eu eram langa el. Mereu stau incordata, cand ma duc la baie il iau cu mine. Daca suna telefonul fix si vorbesc, el se plimba prin casa si stau cu cealalta ureche ciulita sa aud pe unde este si ce face. Este foarte obositor si ma mai lasa nervii. Dar sigur ca ma bucur de toate progresele pe care le face si astept cu nerabdare momentele acelea cand o sa inteleaga ce inseamna pericolul.

[oanadd]

ei, cris, imi pare rau pentru tatal tau. stiu ce am simtit eu cand l-am pierdut pe tata. mi s-a dus tot echilibrul si am mers nauca pe strazi luni intregi. inca mai sper sa ma sune telefonul. dar poate dimnezeu o sa va ajute so totul va fi bine.
intradevar, superba toamna anul asta, la galati.

[larisa29]

Acum am citit despre necazul tau si am o strangere de inima...la propriu. Fii tare, fii puternica orice ar fi!!!Suntem alaturi de tine!

[cristina_gl]

Dupa o saptamana in care tata a ajuns la Urgente, sotul meu a fost aproape imobilizat din cauza unei dureri lombare, in care am aflat ca sotia fratelui meu are fibrom uterin... in care am aflat ca Cezar este infestat cu giardia... in care am aflat ca soacra mea si-a rupt o mana... iar pe mine ma doare spatele foarte tare (dar asta am ..aflat-o" mai demult... a inceput o alta saptamana. Cu vesti nu tocmai bune de la serviciu. Vor fi schimbari mari, nu stiu cum si in ce masura ma vor afecta, dar se va intampla cu siguranta. Asta inseamna ca trebuie obligatoriu sa iau in calcul si alte variante, dar momentan m-au lasat puterile.

[mela81]

Cristina,imi pare sincer rau pentru ce se intampla in familia ta!
din pacate,necazurile nu vin niciodata singure.
dimineata la noi au fost nori,vant si ploaie.acum e un soare frumos.asa sper sa fie si pentru tine:sa iasa soarele cat mai repede!

[jo_ana]

Draga Cristina,
as vrea sa te incurajez: sunt perioade si perioade in viata fiecaruia dintre noi. Unele zile sunt mai frumoase, altele mai mohorate. Important e sa stim sa stabilim un echilibru, sa nu ne lasam prada gandurilor negre atunci cand suntem "jos". Fiecare coboras are si un urcus, iar parca atunci cand esti din nou sus, ai o satisfactie si te simti implinit. Nu uita, ca dupa o perioada mai dificila (poate uneori mai lunga si, din punctul nostru de vedere PREA DIFICILA) va urma o perioada frumoasa.
Iti doresc numai bine!

[cristina_gl]

Fetelor, inca o data va multumesc pentru incurajari! Mela si Ana, si eu cred in ideea ca soarele trebuie sa rasara intr-o zi. Eu sunt in general o fire... pozitiva, optimista. Incerc sa nu ma las doborata, dar uneori imi pierd puterile, ca orice om. Ma bucur insa cand gasesc cuvinte frumoase la jurnal si stiu ca mi le spuneti din suflet. Asta conteaza mult pentru mine.
Doar ca... sa ma iertati daca in perioada aceasta intru mai rar la jurnalele voastre si ale copiilor, cu toate ca mi-e dor de voi si vreau sa aflu ce mai faceti.

[jo_ana]

Draga Cristina, mama de Cezar,
am citit dincolo, la jurnalul lui Cezar; nu e cazul sa te spetesti si sa te simti vinovata pentru problemele lui Cezar. Nu-l poti tine pe copil intr-un balon, perfect izolat de toti microbii.
Exact la fel am reactionat si eu, mi-am luat sumedenie de masuri de precautie si...dupa 2 luni de la tratament copilul a avut din nou probleme cu toate masurile mele exagerate.
Cum iti spuneam, nici macar nu stiu daca procedez bine, acum nu mai astept sa apara manifestari neplacute ca-i fac tratament preventiv cu Giardinofug. Pana acum a fost ok, de 4 luni n-am mai avut probleme, dar frica exista in continuare!
Eu, de felul meu sunt un pic tzaca cand e vorba de Ton!
Ai grija de tine, caci altfel nu poti avea grija de Cezar...si nu exagera; multi copii au probleme si problemutze.
Va pupam si-mi cer scuze ca m-am intins asa in jurnalul tau!

[cristina_gl]

Nu-ti cere scuze, Jo! Imi face placere sa vorbesc cu tine.
Da, stiu ca nicio masura de igiena nu e suficient de buna in conditiile in care nu ne putem creste copiii in mediu steril. Ba chiar sunt genul care mai lasa praful sa astepte pe mobila pana face cunostinta cu pamatuful, mai calc pe firimituri pana ma hotarasc sa pun aspiratorul in functiune. Mereu mi-am spus ca ordinea stricta si curatenia perfecta sunt ,,amanunte" destul de stresante daca le aduc in prim-planul vietii mele. Dar mai cad si in cealalta extrema in situatii ca cea de acum. Sa-ti mai spun ca de dimineata iar am pulverizat Domestos la usa? Ieri sotul meu s-a luat de mine, deoarece am vrut sa-l spalam pe Cezar la fundulet dupa fiecare schimbat, fie ca a facut sau nu kk. Mi-a spus ca o data e suficient, hai... de doua ori! Nu stiu daca a avut dreptate; eu stiu ca igiena personala trebuie pastrata strict in situatii din astea. Cert este ca el e mult mai relaxat decat mine. Si asa ar trebui sa fiu si eu, realizez asta.

[cadbury]

Cristina... tare rau imi pare de toate necazurile tale!...
Eu zic sa pastrezi igiena doar in limite normale, are dreptate sotul tau, probabil, ma gandesc numai sa nu raceasca Cezarel de atata spalat, ca acum e mai frig afara... Trebuie sa se faca bine! Daca isi ia medicatia cum zice doctorul, isi va reveni curand! Se mai intampla, din pacate...
Il inteleg pe sotul tau, bietul, probleme urate lombare am avut si eu acum vreo trei ani, a trebuit sa ajung si pe la fizioterapie, nu credeam ca ma voi mai insanatosi, eram deprimata rau de tot!... Dar Dumnezeu m-a ajutat...
Sunt alaturi de tine si oricand simti nevoia de un sfat bun, de o incurajare... sunt pe aproape. Te pupic, ai grija de voi, Doamne ajuta!