Sa va zic de ce ca sa imi ziceti si voi ca nu am motiv.
Vineri colegii mei de birou au facut o petrecere. Nu la birou. La un local. Am inceput la ora 14. Am stat si eu pana la ora 22. A fost frumos. Mancat, baut
, distractie
, poze etc. M-am simtit bine, dar pe la 22 m-am gandit sa ma duc pe acasa.
Ei au mai stat. Au mai mers in alt local, au mai
, au mai
etc. Au stat pana la 2-3 noaptea. Si azi cand am venit la serviciu si i-am auzit povestind, m-am ofticat rauuuuuuuuuu [v] ca n-am fost si eu
De ce n-am stat? Asta m-a intrebat si sotul meu. Nu stiu exact, asa m-am gandit eu atunci. Mai ales ca eu dimineata aveam program artistic cu copiii, deci nu puteam sa dorm sa ma refac.
De ce sufar asa rau dupa o petrecere? Nici asta nu stiu. Cred ca sufar dupa idee in sine, dupa vremurile trecute, nu stiu exact dar imi vine sa
Cred ca nu o sa ma intelegeti, ca o sa ziceti ca ar trebui sa fiu multumita ca nu mi-a impus nimeni nimic, ca a fost alegerea mea si ca nu le pot avea pe toate. Dar eu sufaaaaar, asa ca lasati-ma sa
.


Adicatalea platea altcineva si de aia te oftici acum ca ai plecat?