The story of Mary....

[mary_lou]

Curioase mici ce sunteti voi...Da, fireste ca ne-am impacat...Am o vaga idee ca a tras cu ochiul pe aci, si si-a dat seama ca a facut-o groasa...In fine, ieri am sarbatorit smotruind, spre seara am iesit la o inghetata noi trei si am adormit intr-un final, el mangaindu-mi parul... Revin...ma bucatarisesc..

[Floraa]

Domnu-i subtil....
Bravo Marie asa va vreau!

[Cami-N]

La multi ani va urez si eu cu intarziere! Ce de aniversari de genul asta sunt luna asta! Si noi am implinit 8 ani pe 20! Voua va urez multi ani fericiti de-acum inainte,asa cu sare si piper ca-i mai gustos!

[mary_lou]

Recunosc, n-am mai scris...As putea spune lipsa de timp, dar sar fetele pe mine sa ma traga de urechi - dat fiind activitatea mea de la ferma...Trec printr-o pasa ciudata- o delasare, stres, oboseala, frustrare - ca nu mai reusesc sa pun la punct acasa nimic...Si totusi, va citesc...Ma impinge curiozitatea sa vad copilasii, sa citesc ce ati mai facut si sa ma intreb oare ce fac cele ce lipsesc...
Citeam mai devreme "vara pierduta" a lui Jo....O vara pierduta e asta pentru mine...M-a enervat faptul ca nu am plecat nicaieri, faptul ca Octav a trebuit sa schimbe caminul cu cresa si acum e in vacanta toata luna, mobilizand prin rotatie toate neamurile...Si la servici e o alta nebunie, chestii importante, chestii neimportate care sug din mine toata energia si buna dispozitie...N-am stiut cum e sa iti faci lista pe zile de cheltuit- gen imparti salariul la 30 de zile cat are luna si il intinzi pana te incadrezi...Si apoi, prietenii care te mai iau si la misto" ma tu aia -25%"...Cat de incuiat sa fii la cap sa te bucuri pentru raul celuilalt?Cat de incuiat sa fii la cap sa crezi ca iesim din criza cu aceste masuri...Nu mai spun nimic, dar imi doresc cat mai mult sa plec.Simt ca locul meu nu mai e aici si doar familia ma tine intr-un loc sa nu o iau rara...Imi placea ceea ce faceam, imi placea ca provocam lumea sa fie mai buna in activitatea desfasurata, imi placeau provocarile si imi placeau contrele cu cei de la ministere...Acum- nu-mi mai place nimic...Nici macar sa imi beau cafeaua, nici macar sa raspund la telefon, nici macar sa imi storc creierii cu situatiile intortocheate...Cum sa motivezi oamenii sa faca treaba daca ei sunt stresati ca nu au ce sa manance?Cum sa le impui sa vina cu tinute decente, daca nu au bani sa isi ia lucruri?Cum sa fiu deschisa si cu zambetul pe buze oricarui om care vine din afara la mine, care ma priveste sfidator - doar sunt in slujba cetateanului si sunt obligata sa accept orice, nu?
Ei bine,nu prea am fost a dracului in ultima perioada, dar e cazul sa incep...Nu vreau, dar sunt impinsa...
Asa ca am intrat in criza de zambete, in criza de sfaturi gratis, in criza de timp in a face hartiile altora-si incepe sa imi placa sportul cu pasarea pisicii...Conjunctura ma motiveaza, daca tot e criza...

Azi a fost racoare si am scapat de canicula care ma tinea"arestata" la birou, si am iesit afara, sa imi iau ceva de rontait...M-am oprit la teatrul de vara, un parc vizavi de centrul civic si am stat linistia pe banca sa rontaiesc "pranzul".Vantul imi invartea si rasucea parul in toate directiile si nu era nimeni in parc...Doar eu pe o banca, admirand copacii rosii in bataia vantului.A fost bine...Si brusc mi-au trecut prin cap amintiri legate de locul ala- primul sarut cu prima iubire, la banchetul din clasa a VIIa...Cererea in casatorie-doua banci mai incolo, unde Ov ,mi-a intins inelul prima data...O despartire durereroasa, candva...Si toate astea m-au facut sa imi dau seama ca chestiile astea ma implinesc si ma definesc ca om- trairile mele...
Mi-e dor de puiul meu, mi-e dor sa ies cu el de mana afara, sa stam "de vorba" amandoi, sa ma toace la cap cat stau la bucatarie, si sa ma stranga in brate dimineata cand vreau sa ma ridic din pat - nu peca mami,mai tam impeuna...Promit sa ma revansez puiule, sa treaca nebunia asta si promit...Promit ca ne jucam in parc la fel ca n saptamana trecuta si am sa te invart cum iti place tie...

Colac peste pupaza - trei nunti...O sa merg la una doar ca e prezenta obligatorie - restul, imi pare rau.Incep sa mai spun si nu, atunci cand e cazul....

V-am citit,insa nu o sa consemnez nimic, va trimit gandurile mele cele mai bune si toata bruma de optimism care o mai am - Jo, Mioara, Cami, Mari, Diana, Mirabela....tuturor.

[robertzica]

Te citesc din cand in cand pentru ca si eu ma plang de lipsa de timp... desi sunt acasa, nu lucrez (momentan, sper!).

De multe ori in perioadele mele grele te-am savurat cu placere si am gasit idei care m-au ajutat sa privesc inainte, departe, nu greutatile care se vad la 2 pasi.

Noi am plecat si nu regret nici o secunda, e mult mai bine dar nu e deloc mai usor. Sunt sacrificii pe care le faci oricum... e drept ca acum avem un singur salariu din care platim tot si... am depasit problema cu intinsul ca sa ajunga, acum suntem la numarat ce mai ramane dupa tot ce e de platit. E un pas inainte... dar... fetele mele l-au vazut pe tati 12 ore in luna iulie, ATAT!

Nu stiu cum e mai bine, cu bani dar familia imprastiata sau... fara bani si impreuna. Oricum, multumim ca s-a inventat telefonul mobil, camera web si skype. O lectie pe care am invatat-o in situatia asta este... sa apreciem ce avem: 5 minute daca sunt, sunt cele mai minunate de pe fata Pamantului...

Te imbratisez cu drag si sper sa te citesc mai vesela, mai bine chiar daca imprejur nu e deloc roz!

La Multi Ani pentru aniversare si... ma bucur ca a trecut supararea (stii, noi ne vedem atat de rar ca nici nu mai apucam sa ne suparam, e asa mare bucuria cand suntem impreuna ca nici nu ne mai vedem defectele...)

Hai ca acum chiar te pup!

[jo_ana]

Promit sa ma revansez puiule, sa treaca nebunia asta si promit...Promit ca ne jucam in parc la fel ca n saptamana trecuta si am sa te invart cum iti place tie...
Cata amaraciune simt eu in aceste cuvinte...si o port si eu in suflet, caci timpul trece si, cel mai vizibil, este observand ca azi copii nostri nu mai au aceleasi preocupari ca si acum 2 luni, ca ei cresc, iar noi nu mai reusim sa ne revansam...practic nici nu e vorba de revansare, doar de impartasirea unor momente unice, cu copilul tau...asta e, nu ne ramane decat sa facem din fiecare dupa-amiaza si weekend, clipe de sarbatoare, de magie, pe bani putin, dar cu multa iubire!
Te pup Mary, si - daca mai ai nevoie de un sfat de la mine - nu lasa banii sa te amarasca...ai atatea lucruri frumoase in viata ta, de care sa te bucuri, incat nu merita sa faci un rid si-un fir alb din cauza banilor...

[nicole@b]

...si nu sunteti singurele care simtiti asa...:((( imi promit in fiecare week-end sa le acord mai mult timp,niciodata nu reusesc!ne petrecem atat de mult timp la serviciu...

[Cami-N]

Mary,ma gandeam citind ceva din ce-ai scris, la asistenta de la noua gradi a lui Alex.... Eu sunt un om finut,arareori sfidez sau vorbesc cu persoane straine fara sa le zambesc....consider de bun simt sa nu transmiti interlocutorului starile tale nasoale chiar daca le ai.... Femeia aceea a urlat la mine de fiecare data si mi-a vorbit de parca as fi unul dintre copiii din gradinita, daca mie mi-a vorbit asa...cum le vorbeste lor?...M-a facut sa ma simt prost de doua ori insa a treia oara.... nu voi mai permite... Te ascult pe tine, aflata in slujba cetateanului si incerc s-o inteleg si pe ea cumva....
Vara inca nu-i trecuta... mai sunt 3 saptamani bune din ea... sper sa apuci s-o simti asa cum iti doresti....

[mary_lou]

Tocmai asta e problema- ca mie imi placea sa fiu "in slujba cetateanului"- si a celui infumurat si sfidator, si a celui cu bun simt si respectuos...

[mary_lou]

M-am tinut de promisiune pe jumatate - am stat la draganit puiul si ne-am plimbat prin parc, invartindu-l pana ameteam amandoi...
Azi...
Infundata cu capul in perna, aud: trezeste-te e 6.30...Off, ce-as mai fi dormit, dar vedeti voi, soarele avea alte planuri - sa iasa , sa trezesca si sa scoata oamenii din casa...Ma uit in dulap- nimic de imbracat- ma refer la ceva calcat...Pun repede si-mi calc o fusta, un tricou si lui Ov o camasa...Miroase a cafea...Nici macar o gura nu pot sorbi..Am promis prietenei mele de la UPU ca o sa ma prezint de la prima ora pt exudat...Repede ma imbrac, arunc un praf de machiaj si arat fresh..O noua zi...In drum spre servici, ma mai uit odata in oglinda si incep sa derulez prioritatile pe ziua de azi...In amalgamul de ganduri, ma gandesc sa sun si coafeza sa ma programez pentru duminica, sa imi sun prietena ...Ajung la munca...7.30, nimeni pe holuri, nici macar femeile de serviciu...Deschid usa, racoarea aerului conditionat ma infrigureaza imediat...Il opresc si ma asez...deschid computerele asteptand...Ah, ce-as bea un capuccino, un ceai, orice...8.05...Zbrrrrrrr..."Ora 9 sedinta..."Ok...Si incepe sa se deschida usa,unul,altul, intrebari, raspunsuri, telefonul...8.30..."Mari, unde esti te astept!"Aoleu, am uitat sunt asteptata la spital...Plec de urgenta urca in prima masina din parcare si ajung in partea ailalta a orasului..Ma intalnesc cu mama..."La ora asta se vine?Pai tu crezi ca stau doctorii dupa tine?" Zic..."sper sa terminam repede, am sedinta la 9..." Mi-a tras o privire, ca atunci cand eram mica si faceam nazbatii...In fine, intram la urgenta, inevitabil vad"urgentele" intinse pe pat, un politist pe acolo, unul conectat...Plec privire si intru in anticamera medicului de garda- prietena mea..Care cu o atentie distributiva, trasa sarcini si impartea sfaturi colegelor..."Mari, intra acolo si astepta-ma"...Astept 5 minute..Vine si imi ia exudatul din gat, mai sa vars acolo pe patul ei!
Las buletinul mamei, pup prietena cu promisiunea ca o sa revin cu un telefon si o zbughesc pe usa cu privirea in pamant sa nu mai vad bolnavi...Trafic infernal in chibritul asta de oras...9 fara 5...Intru in sediu ma opresc la sala de sedinta...
Discutii, aprinse, calme...Prefer sa fiu ascultator, undeva intr-un colt, sa nu fie nevoie sa intervin...Intru in visare,brusc vreau sa fiu in alta parte...Undeva cu verde, cu un vant usor si aer...Ma trezeste vocea ridicata a unuia...Ma face atenta la discutie...Ma uit la ceas 10...Se termina sedinta si urc sus in birou la mine...Ma uit la telefon 12 apeluri nepreluate...Nu apuc sa formez primul numar, ca suna..Varul de la Galati, ma anunta ca a murit o matusa de-a tatalui meu si sa il anunt...Oare e posibil ca duminica sa avem si nunta si inmormantare?! E posibil?! Dat fiind faptul ca ambele evenimente sunt din partea rudelor tatalui meu...Ioi, se pare ca asa va fi...Urat vineri 13...Brusc imi taie "apetitul" de nunta, aceasta veste si il sun pe tata...Aud un oftat si..."asta e viata...mortii cu mortii, vii cu vii.Plec la tara"...
Brusc, ma pun in pielea lui...Greu...Dar e calit...A trecut prin multe incat, chiar cred ca nimic nu il mai emotioneaza si totusi...
Imi bag nasul in hartii si intr-un tarziu ochii si ma uit la ceas...14...Continui, amalgamul de prioritati din capul meu nu-mi da pace...Am uitat sa sun coafeza...Nu o mai sun, o sa imi las parul pe spate sau o sa il ridic...
Saptamana viitoare am nunta, iar...si pana atunci parca mai e o vesnicie..Deocamdata, am un wek incarcat si nu ma pot gandi la mai mult de trei zile..Pana una alta sa imi pregatesc pentru duminica,doua costumatii una de bal si una de inmormantare...Ce ciudata e viata, nu?
.....Recitind, ce am scris mai sus, s-ar zice ca nu prea am timp sa ma plictisesc sau sa ma plang de faptul ca duc o viata monotona...Si totusi, azi ies in parc cu Gogoseii...Ce conteaza ca nu am nimic de mancare in frigider, ca nu e ordine in casa, ca am multe hartii de pus la punct? Ma preocup de lucrurile importante din viata mea...Restul sunt...aspecte auxiliare ale vietii...
Aveti grija de voi...

ps...A o invitatie la Durau, 5 zile, totul platit...Ce conteaza, fiindca nu am timp...