The story of Mary....

[mamiy]

Si eu mi-as dori sa nu mai zboare timpul asa de repede ; vreau sa ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc alaturi de iubirile mele!
Planuri ne facem toti; eu nu renunt la ele, le aman!!! DE exemplu, te rog sa nu razi , machinui sa strang vreo 500 de ron sa pun termopan la bucatarie

[jenn]

Daca nu ai vanzari anterioare! Toate cred ca facem treptat imbunatatiri prin casa,nu e nimeni copila lui Trump!

[mamiy]

[mary_lou]

"Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici ca disperatul.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.
Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ. "

(Citat Florin Negrutiu)...

ps...Ce mai pot spune?!Rusine celor ce ne conduc....

[mary_lou]

http://www.youtube.com/watch?v=vEfsWqHumL8

Pentru suflet...As vrea sa spun multe, n-am energie...Am terminat un raport, am terminat niste situatii si de acu sa ma linistesc si eu...Absenta in perioada asta - control,munca muuuuuulta si..atat..Nimic nou, nimic special, trec zilele una dupa alta, parca toate trase la indigo...
Ma framanta multe lucruri, ma consum pe tot ceea ce se intampla in jurul meu si in tara asta...Ma doare sa spun asta, dar copilul meu nu s-a nascut in locul potrivit...Foarte greu sa schimb niste mentalitati, sa imi impun un punct de vedere care sa fie mai apoi aprobat fara discutie...La servici ma descurc de minune...Acasa insa e ca si cum as vorbi la pereti...Una spunem, alta facem...Una vrem, alta dorim..Una planficam ca in secunda doi sa se intoarca totul la 360 grade si asta ma aduce intr-o stare de frustrare maxima!
Ma deprima vremea ploioasa si frigul...As da orice sa fiu undeva cu caldura..
Ma uit in agenda -lista cu datorii...De maine sa le platesc...Un teanc de facturi, notificari, reviste - plina cutia postala! Cada e plina, fug la o baita menita sa ma adoarma...Maine trebuie sa ma elegantez, sa imi iau iar mutra serioasa si o iau de la inceput caci lista e lunga...
La prima privire cu ochiul liber, nimic nu e care sa imi faca placere- doar obligatii, atat!!!
Om mai vedea...pana una alta am o "perla" mare de tot careia trebuie sa ii fac fata, si sa mor de stiu de unde sa o incep!!
Noapte buna oriunde va aflati...

[nicole@b]

la fel ma simt si eu,Mary!sper doar ca vor veni si zile mai bune si va rassari si soarele pe strada noastra!

[mary_lou]

Petrecere campeneasca...

Va mai amintiti in copilarie de petrecerile taranesti?Cu miel la rotisor, cu bere rece sau rachiul ciupitor la limba stand falnic pe o taraba?! Imi amintesc si acum, femeile imbracate in straie de sarbatoare, cu batice din ce in ce mai inflorate...Fie vorba intre noi,eram fascinata de baticele bunicii si de pantofii ei de sarbatoare - de lac maro- care acum cred ca ar fi foarte trendy...
O fanfara, vesnic aceiasi trompetisti, un tobosar - vesnic gras si bronzati din cauza "concerteleor" in aer liber probabil sau un bron capatat din gene...Si oameni veseli, dansand...
V-ati dat vreodata copil fiind in lanturi? Unde invartindu-te in aerul tare de tara te simti ca o pasare in bataia vantului?!
N-am mai fost de un an la bunicii din partea tatalui, desi ii sun mereu la telefon si aflu ceva de ei...I-am gasit parca mai batrani ca niciodata, dar cu aceiasi licarire in obraji cand m-au vazut si cand l-au vazut pe Octav...Gradinita din fata casei plina cu bujori rosii, albi, roz...Ca in copilarie...Ar trebui sa ii vizitez mai des...Stiti ce mi-a zis bunicul - nenica asa cum il strig de o viata?
"Marie, acus am 100 de ani"...Si totusi mie mi se pare ca e acelasi ca intotdeauna!
Mi-au dat lacrimile cand am constientizat ca pot intr-o zi sa primesc un telefon si sa primesc o veste rea...Nu, n-am sa ma gandesc la acest inevitabil, ci o sa merg mai des la ei...
Imi zice iar cu un aer aproape inocent:
"Marie, zile acolo la centru sa nu ne taie din pensii, ca si asa murim de foame"...
Of, daca ar sta in puterea mea i-as impusca pe toti...Sau mai bine, as da timpul inainte si sa ii vad batrani si neputinciosi batandu-si altii joc de ei...
Revenind la petrecerea campeneasca, cum mi sa parut? O monstra de saracie lucie, dusa la extrem spre patetism...
Ionut Dolanescu in propria persoana, cantand sus pe un postament, acoperit de buruieni si unde erau atarnate baloane - unele din ele sparte!Si langa el, batand din palme ca un nuntas beat - primarul obstei...
A cantat frumos ...cd-ul...A incercat el sa faca atmosfera si oamenii ii tineau hangul...Oamenii cu fetele ponosite, brazdate de riduri, imbracati trendy in kich-uri chinezesti, bronzati de munca cu fete garbovite, dansand un dans parca mecanic, fara traire, fara simt, fara nimic...Doar miscand trupul agale in ritmurile muzicii...
Asta e Romania noastra, astia sunt oamenii...Asa traiesc oamenii de la tara - doar muncind si bucurandu-se cand dom' primar il aduce pe Dolanescu sa faca play back dupa cd...Fii sigur dom primar, ca daca il aduci si la anul - ti-ai castigat pe veci electroratul!!!
Ce miei la rotisor?! Acum micii sunt la moda- o gramada de mici raspunzatori de un fum menit sa imbibe hainele tuturor participantilor la adunare cu el...
Ce lanturi?! Acum erau parasute zburatoare si tilibombe...
Ce bere rece in butoaie?! Acum sunt dozatoarele!!
Ce fanfara?! Acum vine Dolanescu!!!
Curata democratie si totusi saracie lucie!
Am plecat intr-un final , n-am mai stat la focul de articificii - ete, asta nu vedeau taranii pe vremea comunismului, nu?- dezamagita de spectacolul derulat in fata ochilor mei...
Padurea din fata satului insa vesnic verde, salcami infloriti si un miros dumnezeiesc- raiul pe pamant...Neschimbata,asa cum o stiu eu de mica...Biata de ea, cate a "vazut" la viata ei...O societate degradandu-se incet incet, spre pieire...Tinerii din sat au luat calea strainatatii...Padurea verde va fi nemuritoare, "padurea" din fata ei insa, va diparea incet incet...
N-o sa-si mai aduca aminte nimeni de petrecerile campenesti de alta data, de oamenii vii si plini de viata...
Oare mai e vreo speranta?!

[nicole@b]

Intotdeauna mai exista o speranta!Oamenii sunt tristi pentru ca si vremurile sunt asa cum sunt!

[marimira]

Mary multi ani inainte fericiti parintilor tai impreuna si la bine si la rau si tie intelegere si iubire in suflet pentru ei

[mary_lou]

Ajungi intr-un moment in viata, cand iti spui : ok, asta e fagasul meu si stiu exact ce urmeaza sa fac in anii ce vin...Si brusc, viata iti da planurile peste cap! Iti imaginezi exact, ce culoare au peretii din camera copilui, noua mobila schitata intr-o agenda veche...Iti faci planuri pentru o jumatate de an in care iti spui - va veni un suflet nou si o iei de la inceput...Iti imaginezi pana si culoarea noii canapele pentru camera copiiilor...Iti imaginezi chiar si scolile pe care le vor urma copii tai...
Dar vezi, ca viata are ale planuri pentru tine si iti demonstreaza inca odata ca nu toate planurile se pot indeplini...Noroc, nenoroc, soarta, destin, cine stie?! Dar ceva e clar- undeva, cineva are un plan pentru noi, cu niste ite suficient de inchegate incat sa nu te sperie, incat sa iti dea sperante si puterea sa mergi mai departe...Si am mai spus-o oamenii sunt o mare enigma pentru mine...Chiar si omul de langa mine,omul meu, nu conteneste sa ma surprinda si sa urce mai sus pe piedestalul pe care e deja pus, cateva trepte dandu-mi iar puterea de a visa, de a merge mai departe, de a face planuri si de a-mi umple zilele ...
O noua aventura? O noua provocare? Cine stie, dar e sigur ca vom fi impreuna sa "ne luptam" cu soarta...
In ultima perioada am cunoscut si notiunea de "egoism" la cotele cele mai inalte, de la cineva la care nu m-as fi gandit niciodata, dar multumesc cerului ca mi-au fost deschisi ochii...Un gust amar? Da... Greata? Oh daaaaaa...
Asta e, astia sunt oamenii, semenii...
In ultimele trei zile, Octav racit...Mi-e mila de suferinta lui, mie ciuda pe neputinta mea si in genral imi creiaza o stare de irascibilitate generala! Febra de trei zile,mi-a pus capac si ma simt obosita de parca as fi tras la jug ore in sir...Imi bubuie capul si ma dor ochii de nesomn...Nu pot sa dorm cand il stiu bolnav...Am scapt asta noapte de febra, a dat-o pe tuse...Urata, cu voma, cu flegme...Azi, l-am lasat cu tata, pentru a trebuia sa vin la munca si...deja ma simt vinovata...
Mai conteaza cariera mea in situatia data mai sus? Sa mai spun ca ma afecteaza si pe mine cei 25% minus la venit?...Mi-e scarba cand citesc in ziare - "bugetarii au salarii mari", si niste neica nimeni arunca cu cometarii rautacioase... Ma deranjeaza raca asta sociala si ajung pe zi ce trece la concluzia ca mai dureaza multi ani pana vom fi...civilizati...Multi din tinerii bugetari - aia care muncesc poate mai mult decat o fac aia mai in varsta se reorienteaza...Colegi de-ai mei au plecat.Unii minti sclipitoare,care au lasat urme infipte in unitate..Nu imposibil de inlocuit, doar greu...Am sa plec si eu intr-un final...Nu ma mai motiveaza nici macar pasiunea pentru meserie.Nici macar faptul ca stiu si ca sunt buna la ceea ce fac. Financiar - indicustabil nu ma motiveaza si cu taierile nici atat...
Unii se bucura, unii jubileaza,mereu se face analogia asta intre privat si public...Se duce totul de rapa, si pacat ca noi tinerii nu avem nici un cuvant de spus...
Om trai si om vedea...
Pana una alta, e al dracului de greu sa inveti germana...Nu imposibil, mai ales cand esti motivat si ambitionat!!!!
See you..

ps..."Socoteala din targ nu se pupa cu aia din piata!"