nu mai stiu cum se simte. analizele la sange au iesit foarte bune, dar spune ca il doare in continuare stomacul (nu la fel de mult ca la internare) si starea de spirit e la pamant. conditiile din spital sunt sub orice critica: se inlocuiesc instalatii sanitare si electrice, se zugraveste, au o singura toaleta pe tot palierul, e cald, sunt tantari
![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
. si ieri si azi l-am ,,furat'' pentru cate un dus acasa. azi a plecat suparat. il inteleg, dar tot mi-au dat lacrimile si am avut impresia ca s-a suparat rau ca am luat o groapa din asfalt in continuarea unei zile ,,grozave''.
dimineata totul parea ok: m-am trezit, am pus supa la fiert, am pus si o oala cu borcane de compot, am strans rufe de la uscat, am pus altele la spalat si le-am insirat, am intocmit o factura (si cand era si marfa pregatita ma suna si-mi spune ca maine trebuie dusa). pe la 8:10 eram deja in drum spre spital. mi se aprinde becul la benzina - nu-i nimic, pun cand ajung la simeria. ajung la spital si portarul imi da voie sa intru cu masina dar ma pune sa parchez la x in praznic. urc 5 etaje pe scari, ii dau pachetul si nu mai stau la cafea pentru ca trebuie sa duc si un plic la el la birou. imi amintesc ca am pus supa care a mai ramas la racit si n-am pus-o in frigider. ma intorc acasa, pun supa in frigider, insfac repede niste bilete la ordin scadente si plec spre serviciu. ma opresc totusi si las plicul. la iesirea din hd se asfalteaza, asa ca stau cuminte si astept. la intrarea pe european aceeasi poveste: se asfalteaza si coloana de masini e intre santu halm si simeria. bine macar ca e pe sens invers. ajung la serviciu, parchez in alta parte decat in fata fabricii pentru ca de doua zile e interzis acolo: se va muta piata vis a vis de noi si politia a luat masuri. la serviciu ma enerveaza prostia ridicata la un anumit nivel si realizez ca nu stiu de unde pot face rost de bani de salarii. noroc cu colega mea, care ma asculta cu rabdare. vreau sa plec la banca sa duc biletele cu pricina. masina mea, pe care o incuiasem dimineata fara probleme, nu se deschide din telecomanda de alarma. banuiesc ca s-a terminat bateria si il sun pe Dragos. imi spune sa o deschid cu cheia si imi explica de unde sa desfac niste fire. nu ma risc si plec sa caut baterie. la un magazin de electrice se indura vanzatorul de mine si, dupa ce ma intreaba daca sunt din simeria si ii spun ca nu, imi aduce bateria de rezerva de la telecomanda lui-o patise si el cu ceva vreme in urma- norocul meu. schimb bateria, pornesc masina si ma opresc la omv sa pun benzina cu gandul ca daca e coada pe european o iau prin calan. nu era...adica era, dar de la iesire din simeria si fac jumatate de ora pana la santu halm. acolo nu accelerez suficient cand fac stanga si mi se opreste motorul in intersectie. dau sa-l pornesc si mi se invarte cheia cu tot cu contact. 2 cocosi de politisti se ratoiesc la mine. nu-mi pierd firea, ii las sa tipe, scot cheia din contact, o bag din nou si merge. plec. la intrarea in hunedoara mai stau jumatate de ora pentru ca lumea e mult mai necivilizata decat pe european si depaseste coloana pe inca doua benzi in afara de cea ,,oficiala''. noroc ca vorbesc la telefon si timpul trece mai repede. Dragos ma suna disperat: vazand ca nu mai ajung la el crede ca mi s-a intamplat ceva. ajung si la el, il iau, face dus, il duc inapoi si tocmai cand ii explic ca ma deruteaza teribil umbrele frunzelor pe asfalt si nu-mi mai dau seama unde sunt gropile, intru intr-una. groapa ,,cireasa de pe tort''. a plecat botos. eu am plecat spre piata cu lacrimi in ochi. cinci kg caise pentru compot, intru in kaufland sa iau de pe raft si ultimii biscuiti digestivi care-i plac lui Dragos, dau o tura prin leonardo ca sa ma razbun si sa-mi iau niste papuci. nu-mi place nimic, asa ca vin acasa si pun o tura de compot la fiert, apoi imi umplu un castron cu inghetata si o termin pe masura ce scriu.
fie-i tarana usoara Tepesoaiei! mi-am amintit de ea in timp ce mancam o caisa coapta. e vecina copilariei mele: o luase razna pe vremea cand copiii din mahala erau de varsta fetelor mele si au dat foc la claia de fan; vazand focul langa casa a cedat psihic. isi vedea de treaba ei ingrijind animalele si gospodaria asa cum o ajuta mintea. cand veneau nepoatele la ea urcam cu totii in caisul din curte si in visin, iar ea ne certa pentru ca-i era teama sa nu cadem de acolo. noua nu ne pasa si o necajeam in continuare furandu-i mere dulci din curte. erau cele mai bune mere. porecla de ,,tepesoaia'' i se tragea de la sotul ei, care in tinerete spunea tuturor povesti despre Vlad Tepes.
acum gata. cred ca mi-a fiert compotul. pe maine sau pe altadata.
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "O floare din partea mea")
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
