vara mea pierduta!

[jo_ana]

Nu-mi dau seama daca scandalul a fost creat cu un scop anume, cert e ca si-au avut administratorii partea lor de adevar, noi, utilizatorii, partea noastra de vina.
In tot cazul, atmosfera este mut diferita de cea cu care ma obisnuisem si nu stiu daca nu cumva acesta este un lucru bun...tind sa cred ca si aici exista un revers al monedei.
Imi pare nespus de rau ca atmosfera este "amortita" rau de tot, dar...poate vor veni vremuri mai bune.
Salutari tuturor si s-auzim de bine...?!...

[jo_ana]

Ma gandeam aseara ca niciodata n-am avut curajul sa fac ceva spectaculos. Nu am fost in stare niciodata sa spun NU, atunci cand am simtit astfel...Fie mi-a fost prea frica de esec dinainte de a intreprinde ceva, fie n-am vrut sa ranesc. M-am ranit, in schimb pe mine, am adunat frustrari si nemultumiri ... Asta e, cred, conditia omului mediocru...

[Marinela72]

Accepti sa fiu un pic dura cu tine? Stiu ca nu te vei supara si vei intelege exact ceea ce vreau sa spun: daca as fi fata in fata cu tine te-as certa rau. Un om mediocru nu va gandi nicodata despre sine ca este astfel. De asta sa fi sigura...
O seara buna si pupici pentru Ton. Imi lipsiti atat de mult de la jurnal...

[jo_ana]

Stii care e partea ceam mai nasoala: sa fii constient de propria-ti mediocritate si sa stai asa, sa te complaci si sa lancezesti, pur si simplu!
Am fost o persoana ambitioasa: intr-a IX-a am avut in primul trimestru media 5 la fizica, in al doilea: 10! Am ajuns olimpica, doar pentru a demonstra ca POT! Am neglijat, in schimb, celelalte materii... dupa ce am demonstrat ca pot, trebuia sa demonstrez ca pot si pe partea cealaltaL si-am demonstrat, intrand la Drept, dupa ce 2 ani abia daca deschisesem manual de istorie! Iar lb. romana nu se facea la profil real.
I-am innebunit pe ai mei cu inconsecventa mea, dar eu m-am distrat.
Am avut mereu un mod de distractie cam sadic: eu nu m-am jucat niciodata cu copiii, nu am iesit cu colegii de liceu, iar in facultate ma jucam de-a soarecele si pisica!
Acum am ajuns sa ma resemnez: nu-mi fac bine treaba la serviciu, dar nici nu-mi bat capul prea tare, caci nu merita si e mai comod asa; nici nu ma ingrijesc cum trebuie...reusesc doar sa gatesc bine si sa ma port bine cu copilul meu. Atat! Nici macar sotie buna nu mai sunt in stare sa fiu! Viata este prea complexa pentru mine pentru a fi in stare s-o traiesc asa cum se cuvine, in toate aspectele ei!

[cadbury]

Ce-i cu tine, Jo_ana? Cum sa nu fii o sotie buna? Ce-s vorbele astea la tine? Am vrut sa nu mai scriu nimic pe acest forum, ca mi se acrise rau si inca sunt la regim...dar nu ma pot abtine cand vad ce-ti faci. Respira adanc... fa o pauza de reevaluare... Cu toate avem momente in care ne simtim mici sub povara propriei existente, in care am vrea sa uitam de noi si sa ne odihnim mult... asa cam ca ursii, cand intra la hibernat... Se poate ca ai obosit, ca nu mai vezi intotdeauna lucrurile clar... Insa trebuie sa te pretuiesti mai mult, iar in felul acesta si ceilalti vor sti cum sa o faca, la randu-le...
Pupici, sunt pe aproape.

[jo_ana]

Nu, Cadbury, asa este!
Nu mai sunt sotia aceea de acum 3-4 ani, dar sotul intelege asta si suntem ok. Doar ca lista prioritatilor s-a schimbat, sentimental sunt capturata de Ton, iar momente de respiro sunt atat de putine.
Dar mi-as dori uneori sa reusesc sa fiu mai tandra si mai placuta. Poate mai frumoasa, aranjata si cocheta! Mai vesela si plina de viata ...
In plus, starea mea generala (fizic, eneria mea si sanatatea mea) ma impidica sa fiu ceea ce am fost.
Spre exemplu, ieri dupa-masa am zacut ca o leguma in pat de la ora 2.30 pana azi dimineata. Cum ma ridicam din pat simteam ca se invarte lumea cu mine. Nici lumina n-o suportam.
Din punct de vedere clinic: sunt ok!
Mi-am facut analizele si n-am nimic! Am fost la medicul de familie: ok. Am fost la medic specialist pe problema pe care o presupuneam eu: ok! Sanatoasa tun!
So...

[cadbury]

Deci daca zici ca ametesti... ti-e rau si fizic (sau mai ales fizic)... Eu ameteala mare am avut din cauza hipertensiunii si a tensiunii oscilante.... Dar m-am tratat. Eu zic ca nu trebuie sa intri in panica, din nici o cauza. Poti sa fii exact ceea ce vrei sa fii, totul e sa-ti dai seama ce anume vrei... Nu, ca femeie n-ai voie sa capitulezi niciodata. Asta e o axioma. Si ar fi bine sa tii cont de ea, altminteri pot sa apara altele... cate o fac. Nu ca sotul tau s-ar uita la altele dar femeia e inima caminului, poate sa nu fie frumusetea frumusetii insa ea intretine focul acolo, ea e sursa de caldura si de lumina a casei, cu zambetul si vorba ei buna, ea e sufletul casei la care cu drag vine acasa un barbat obosit dupa o zi grea de munca... Te rog, nu te mai subestima si nu mai arunca singura cu pietre in tine... Daca lucrurile merg prost acuma, le poti remedia. Tot tu. Asa cum ai facut si cu fizica, in clasa a noua, la care ai ajuns olimpica... pentru ca asa a i vrut tu.
Hai, te pupic si te rog din suflet, lasa depresiile. E soare afara si frumos - cel putin la mine, in Oltenia - ai ce iubi, ai pentru ce lupta... Si daca nu-ti trece, iti recomand o carte grea: Jurnalul fericirii, al lui Steinhardt. Poate ca l-ai si citit...

[jo_ana]

Profu' de fizica era din Craiova!
Da, am citit cartea pe vremea cand mancam si dormeam lectura! Dar n-ar strica recitita, mai ales ca asat mic e chiar rezonabil. Am inceput "Geniul si Zeita" de Aldous Huxley. Speram sa termin ieri cartea. Urmatoarea pe lista era Manastirea din Parma, dar poate schimb ordinea...
Nu sunt deprimata, mi-e doar ciuda pe mine. De fapt, asa sunt eu: auto-critica! ...si cam perfectionista!

Ma bucur sa te stiu aproape!

[cadbury]

Aha, deci doar te certi singura, cu voce tare... Stiam eu ca-ti vei gasi resursele undeva!
Te-am pupat.

[jo_ana]

Oare de ce atunci cand suntem optimisti si avem momente bune ne este atat de greu sa exprimam sentimente? Sau sunt sentimentele si gandurile intr-un abur pe care ne temem sa-l suflam, nu cumva sa ne trezim ca, de fapt, nu e nimic? Sau de frica sa nu pierdem ceea ce ne aduce o bruma de bucurie? Sau sa nu parem ipocriti? Sau insensibili la greutatile altora?
Cred totusi ca nu e bine sa-ti tii bucuria ascunsa si sa n-o impartasesti celor dragi!
Si-atuci, va spun: "There's so much beauty in the world that sometimes, I just can't take it!" (American Beauty)