M-am hotarat, am si eu jurnal!

[oanadd]

ai vazut ca pana la urma instinctul de mama a venit foarte bine si la tine. maria este o fetita deosebita si are o mamica care isi face prea multe griji pentru ea. plange cand i se intampla ceva. ca atunci cand a cazut, fiind in grija bunicului.
esti o adevarata mama. asta te face o femeie implinita! esti mai puternica, mai vigilenta, mai toleranta, mai obosita, din cand in cand , esti MAMA. si una buna!

[ali23]

Buna Cadbury...ti-am citit rindurile...mi-ai fost simpatica inca de cind te-am intilnit pe forum...mi-ai creat anumite emotii,chiar m-ai facut sa pling la unele subiecte...Ma bucur ca ti-ai facut un jurnal...

[cadbury]

Ali, sentimentul e reciproc!
Eu te admir ca ai crescut-o singura pe Jasmine, mereu ma intreb cum de a fost posibil, eu ajutata fiind si tot mi se pare greu de scos camasa uneori... Si te straduiesti sa fii cea mai buna mamica, ii prepari tot felul de bunatati, asa cum poti si cum te pricepi, in putinul timp pe care ti-l lasa ea... La fel si Oana si nenumarate mamici.
Nu am vrut sa starnesc lacrimi vreodata, am vazut ca tu esti mai sensibila si rezonezi usor la ceea ce povestesc alti oameni, asta e o mare calitate sufleteasca dar te poti si rani usor, ceea ce nu trebuie.
Ma bucur sa te primesc in jurnalul meu, e o mare onoare!

Oana, iti multumesc pentru cuvintele atat de frumoase pe care le-ai spus despre mine, nu stiu in ce procent le merit dar ar fi frumos sa fie cum spui tu!... Cel putin, spre asta tind! Cea care ma va evalua ca mama va fi tot Mariuta, intr-o buna zi! Doamne, e atat de nepretuit sentimentul pe care il am cand isi lipeste obrazul de al meu sau buzitele - si uneori incearca sa ma muste, in joaca... Azi am privit-o in ochi, au fost cateva secunde magice, de comunicare intensa, de iubire coplesitoare, am vazut in ea atunci nu doar bebelusul care papa, face nani sau alte activitati obisnuite, ci si o fiinta noua, aparte, pulsand de viata in universul ei explodand de culoare si bucurie!... Nu am cunoscut nicicand ceva mai frumos, mai autentic ca legatura dintre mama si copilul ei.
Sunt sigura ca si tu simti asa...

[oanadd]

eu am luptat atat pentru copilul meu incat la un moment dat mi-am dat seama ca am uitat sa ma bucur de momentele astea de care vorbesti tu. eram disperata sa strang lapte, sa spal, sa calc totul pana aproape ca luau foc, sa le aranjez, sa spal biberianele, sa fac tot felul de alte lucruri ca bria sa fie ok, sa nu cumva vreun nenorocit de microb sa poata ajunge la ea, ca nu mai vedeam micile bucurii din a avea un bb in casa. mi-am dat seama intr-o zi cand am vazut ca e ora 16:00, imi era un rau de muream, treaba nu era gata, eu plina de nervi si ma uit in calendar. 21 decembrie. era o luna de cand venisem cu bria acasa si eu u iesisem deloc din casa. nu stiam cand a trecut aceasta luna si ce s-a intamplat in intervalul asta.
atunci am decis ca e cazul sa ma bucur de copilul meu. am luat-o mai usor cu toate. mi se umplea sufletul de emotie cand o vedeam. nu puteam sa-mi stapanesc lacrimile. luptase pentru ea si reusisem.
abia astept sa poata si briuta vrabiuta sa ma pupaceasca pe obraz. cred ca e super sentimentul.
nu cred nici un moment ca mariuta nu va stii sa-ti arate cat de mult insemni tu pentru ea. o astfel de legatura nu se poate rupe. sper sa mai corespondam si la momentul in care felete vor ajunge la adolescenta si primele zvacniri ale personalitatii vor face ravagii.
orice problema ai avea, sigur o vei depasi. ai aici prietene bune gata oricand sa-ti intinda o mana.
asta imi place aici. preietenii neconditionate. nu ma cunosti, nu te cunosc, nu avem nimic de castigat una de pe urma celeilalte. suntem prietene pur si simplu. asa ceva greu intalnesti tete-a-tete.

[cadbury]

Asa e, Oana, si eu ma bucur ca ne avem unele pe altele, si macar cu o vorba buna ne putem sprijini din cand in cand... Norocul nostru cu internetul, altfel, ce sanse de comunicare am fi avut... Parintii nostri la varsta noastra nici nu visau la asa ceva. Presimt ca generatia noastra va imbatrani mai frumos, tocmai pentru ca vom avea mai multi prieteni la varsta a treia sau pana atunci... Mama mea nu are prietene, din punctul asta de vedere se simte singura, daca nu ne-ar avea pe noi i-ar fi greu. Cu un an inainte de a naste eu a si traversat o peroiada de depresie, de fapt si-a revenit incetisor dupa nasterea Mariei.
Asa a fost si la mine in primele luni, noaptea hraneam fata la doua ore, ca si ziua, de altfel, abia aveam timp sa respir o jumatate de ora si...iar incepea sa planga, ii era foame. Plecam de acasa pentru 15, 20 de minute si ma impleticeam de ameteala, uitasem si sa mai merg. Pe mine totusi ma ajutau ai mei cu gatit, spalat, calcat iar sotul si el cu ce mai ramanea, cumparaturi si curatenie si cateodata si noaptea mai statea cu fata sa ma pot si eu odihni putin. Cel mai greu era la masa ei de 12 noaptea, adormeam in timp ce o hraneam si ma trezea tot ea, gasea un mod de a-mi atrage atentia cumva. Uneori varsa tot ce mancase si o schimbam, apoi o luam de la capat...
O sa te pupe si pe tine Briuta ta, trebuie doar sa faceti antrenament! Maria tot de la noi a invatat, ca toti suntem asa, pupaciosi! Si o strangem in brate si o iubim, iar ea simte si face la fel cu noi. Mai nou, imi da si jucariile ei sa le pup, si are o foarte mare satisfactie cand fac cum doreste ea!
Pupici.

[cadbury]

Azi, 11 august, dimineata racoroasa cu cer mohorat...Brrr!... De felul meu sunt cam friguroasa, nici caldura excesiva nu-i buna dar nici sa-mi fie frig cand ma trezesc nu-mi place. Si se anunta ploi abundente.
Aseara am calcat rufe pana la 12 noaptea, ceva restante lasate de mai demult. Si azi dimineata mai am de finalizat cate ceva...
Sotul meu pleaca pentru o saptamana intr-o deplasare. Momentul plecarii e mai greu, ca-mi transmite si emotiile lui - pleaca in Canada la un congres - nu ca eu nu le-as avea pe ale mele... Nu-i place sa zboare, e mai fricos de felul lui. Eu n-am zburat niciodata, poate mi-ar placea, cine stie daca voi avea vreodata sansa, eu mereu ma rog pentru sanatate si atat. In rest, toate ni le da Dumnezeu dupa cum stie El.

[larisa29]

Buna, Cadbury.
Drum bun pentru sotzul tau, nici nu ma mir ca e putin temator, in legatura cu zborul, ai vazut ce zile haotice traim. Si noi vom zbura in septembrie, pentru prima data , emotzii avem de pe acum, mai ales ca si Darius va fi cu noi. Bucura-te de zilele ploioase, sunt parca mai romantice.Poti profita de somnul fetitzei pentru a citi cateva pagini.Pentru mine sunt clipe de neinlocuit cele care ma prind cu o carte in mana, tolanita in pat, cu o ceasca aburinda de capicino, iar ploaia sa bata in rolete. Inainte de maternitate le aveam cu prisosintza. Acum mai rar, dar nu ma plang. Ca si pentru tine, pentru mine, a fi mamica e un vis vechi, implinit acum, care ma face fericita. In zilele ploioase imi place sa il plimb pe Darius cu marsupiul, sub umbrela , el ma priveste si deoadata simt cum viatza e mai frumoasa.
Numai bine!

[cadbury]

Esti o draguta ca-mi scrii, Larisa, iti multumesc mult pentru gandurile frumoase si ma bucur sa ne cunoastem mai bine prin intermediul acestui jurnal... Acum 5 minute am vorbit cu sotul meu la telefon, mai avea un pic si ajungea in Bucuresti, abia maine dimineata are avionul. Voi veti emigra, Larisa? Sper ca in cazul acesta sa nu te retragi de pe forum, da?...
Mie mi-au emigrat trei din cele mai bune prietene, una in Germania, alta in Franta si alta in Canada. Mi-a fost greu initial fara ele pe aici, ma obisnuisem, ne era bine impreuna, dar asta e viata... Mi-am mai facut noi prietenii insa cele vechi, din copilarie, au parfumul lor aparte, unic, au ramas la mine in suflet ca niste icoane.
In seara asta am avut o surpriza, au venit pe la mine alte doua vechi si foarte bune prietene, pe neanuntate, Mariuta a fost si ea super incantata sa fie iar in centrul atentiei, prietenoasa cum e!... Si ne vedem si maine seara, am stabilit sa iesim toate trei undeva. Abia astept!...
Noapte buna, vise frumoase, ingerii fie aproape!

[larisa29]

Draga Cadbury, iata-ma vorbind despre mine, in jurnalul tau!!!Vom pleca doar in vacantza. Gandul emigrarii ne-a tulburat mult anii primei tineretzi!- iar cand intr-un final am castigat viza mult visata, prin loteria vizelor, sotzul meu nu a mai vrut sa plecam. Atunci- cu un an inaite de nasterea lui Darius- am regretat mult, i-am facut multe, multe reprosuri, dar cu timpul, am inceput sa nu mai gandesc la acel"daca", iar daca ar fi sa emigram acum, as vrea sa plec intr-un singur loc, in Germania, acolo unde locuiesc prietenii nostri. Acolo m-am simtzit eu extraordinar, poate si pentru ca erau ei . Nu as putea emigra in alt , imi place mult societatea, iar dupa o anumita varsta esti tot mai circumspect, iti faci tot mai greu prieteni. Singuratatea imi repugna. Asa sunt eu. Tu ai emigra, legal, daca ai avea ocazia?Iti doresc un we linistit alaturi de ingerelul tau, iar tati sa vina cu bine din Canada,incarcat de cadouase, sa fie pentru voi, in plina vara, Craciunul!

[cadbury]

E trecut de 12 noaptea. Asa ca scriu despre...ieri!... O zi plina, obositoare, am fost la parc de doua ori cu Maria, a fost foarte capricioasa, ba voia pe jos, ba in brate, ba iar se smucea ca vrea pe jos...Pe urma alerga sa smulga fire de iarba sau sa culeaga frunze uscate de pe jos - are un ochi ager pentru detaliu, parcul arata proaspat maturat, curat, iar ea gasea orice frunzulita recent cazuta pe asfaltul aleilor. Una peste alta, o zi buna, ca Mariei i-a priit aerul curat si plimbarea, somnul de la pranz si l-a facut in carucior.
Lucian mi-a trimis mesaj pe mobil, pe la 11 si jumatate, ca a ajuns in Toronto cu bine...
La tv numai prostii...Dar noaptea trecuta am adormit pe la 1, am stat sa-l urmaresc vreo 15 minute pe Mircea Badea, radeam singura!... Foarte talentat tipul, si relaxanta emisiunea!...
Nu vom emigra, nu avem stofa, asta-i realitatea! Ca sa faci asta, trebuie sa ai mult curaj, uneori si inconstient, iar noi suntem amandoi chichiriciosi si fricosi. Asa ca vom ramane pe aici, sa fim sanatosi! Poate Maria va fi mai indrazneata la vremea ei!... Chiar daca as avea ocazia, tot n-as pleca, e prea tarziu. Eu, ca profesoara, mi-as fi gasit poate mai repede de lucru, el insa ca medic ar trebui sa o ia de la inceput si asta ar insemna inca o viata de om de studiu, sacrificii... Si nu mai are energia sa o ia de la capat. Recunosc ca pe de o parte imi pare rau, aici e tot mai mare haosul...
Nasa lui Darius lucreaza la Bucuresti, nu?... Poate se si cunoaste cu sotul meu, cine stie...
Pupicei si noapte buna!