Miti76

[danaG]

Ce trist....! Si cati or fi ca el?!

[Pitic]

[Pitic]

[miti76]

Ceea ce urmeaza e 100% adevarat! Lili_Ang stie. Ei i-am spus la timpul respectiv, dar de scris nu am scris. Nu am fost chiar asa de intrigata. Insa azi trebuie...
Cu probabil o luna si ceva in urma am visat noaptea explozia unei rafinarii. Priveam de la geamul apartamentului mamei mele si deoadata a sarit in aer. Vedeam cum se apropie de noi exploziile blocurilor din vecinatate. L-am luat pe Luca in brate si nu am simtit teama. Si asa a fost, explozia a ocolit blocul nostru. Ma gandeam ca daca e facut in 1977 va rezista. Am urmarit apoi stirile, fiind convinsa ca ceva este real in visul meu. Dupa doua zile am aflat de explozia unei mari rafinarii in statul New York, SUA. Toate ca toate, dar imaginile m-au socat. Erau identice cu visul meu! Am cautat pe internet data la care a fost construita rafinaria, dar nu am gasit decat informatia potrivit careia in ultimii 25 de ani nu s-a mai construit nici o rafinarie in SUA. Deci posibil sa fi fost din 1977? Sa zicem ca a fost o coincidenta.
Pe 21 aprilie am visat ca eram la tara la bunica din partea mamei. Stand in casa, am inceput sa ma agit, caci venea o mare tornada chiar inspre noi. L-am luat pe Luca in brate si impreuna cu bunica ne-am bagat sub un pat. Nu-mi era frica si m-am gandit ca daca e sa ne ia, ne ia si cu pat cu tot. Tornada a smuls o bucata din acoperis, dar noi am scapat teferi. Dupa aceea l-am vazut pe bunicul sus pe casa, dand un munte de zapada jos. Pe 22 noaptea am aflat ca bunica este in coma. Normal ca a doua zi am adus-o la Bucuresti. Am interpretat visul ca o atentionare ca bunica nu este bine. Dar nu asta era scopul visului...
Astazi de dimineata am primit iarasi telefon de la tara. Bunica nu se simtea bine. Avea frisoane, greata, temperatura. Normal ca am trimis-o pe mama cu tata si cu sotul meu cu masina. Pe drum s-au oprit de doua ori. Ploua cu grindina. Ajungand in jurul orei doua in Movilita, judetul Ialomita, au vazut cum o tornada mare smulge acoperisul bisericii si ale altor case, garduri si traverseaza strada in fata lor!!! Atunci am primit telefon de la mama. In masina era vacarm, toti vorbeau, abia se intelegea. Am auzit spunandu-se: "Uite-o, e acolo in stanga, in spatele nostru. Se risipeste."
Daca a fost iarasi o coincidenta, de ce au fost alesi cei din familia mea sa vada tornada? Nu putea sa se intample pur si simplu fara ca vreunul din ei sa fie in apropiere? Ce se va intampla cand imi va fi TEAMA intr-un vis????? Mi-e frica si sa gandesc asa ceva....

[lili_ang]

Inca nu-mi vine sa cred.........Am vazut aseara la stiri urmarile!!!
Ma tot intreb: oare ce planuri are Dumnezeu cu noi???

[miti76]

Nu e de ajuns sa ai credinta. Si nici sa ceri iertare atunci cand te rogi. Trebuie sa te si abtii. Atat cat se poate. Macar un pic. Eu stiu ca nu exista "NU POT", exista "NU VREAU". Asta e sigur! Decat sa spui "Nu pot", mai bine taci, caci in sinea ta stii ca orice e posibil si atunci spui o minciuna. Te minti pe tine, iti furi caciula. Daca nici asa nu merge, macar recunoaste si cere iertare si pentru lucrul asta.
Ceva ne uneste pe toti. Reactionam numai in functie de altii. Orice am face, oricum am face, toate faptele noastre sunt consecinte pentru ceilalti. Chiar daca alegem sa ne traim viata in singuratate, in pustiu, sa zicem. Consecintele asupra celorlalti sunt si de genul ca ceea ce am fi facut daca eram impreuna cu ei, nu s-a mai produs. Deci am influentat in cu totul alt mod viata lor. Asta nu e cea mai subtila interactiune? Suntem "legati". Sa stam un pic sa gandim. Tot ce facem influenteaza in bine sau rau ce este in jurul nostru. Daca reusim sa ne dam seama care e metoda de a produce procentual influente benefice mai mari, atunci chiar ca suntem tari!

[viopogaceanu]

Daca un om fiind in necaz, ar gandi ca cel de alaturi are un necaz mai mare decat al lui. Daca te poti lasa pe tine deoparte . Daca poti sa-ti ajuti semenii neconditionat. Daca...Daca... Daca ar exista credinta adevarata...
Scuze pentru interventie. Nu prea obisnuiesc sa intru in jurnalul nimanui cu comentariile. Ai atins o latura foarte sensibila a existentei umane.

[miti76]

Mi-am adus aminte de strabunica din partea mamei. Doamne ce dor imi e de ea! "Asa sa ne licheasca Dumnezeu!", spunea ea si isi lipea fatza de obrazul meu. "Mamaie si cum mai facem pipi?
Ei, ne lasam si noi usurel asa pe vine!"
Of, ce a mai trecut timpul. Parca mai ieri eram copil si imi placea sa caut prin toate sertarasele si cutiile din casa ei! Gaseam nasturi colorati, degetare, dinti de metal (de la lucrarile prost facute pe care nu putea sa le poarte), cochilii de melci...Mereu avea cativa pui de pisica, pe care voiam cu tot dinadinsul sa-i bag in plapuma. Dar ea ii dadea jos la capul patului.
Facea dovleac in soba. Nu ca mi-ar placea...Dar imi amintesc si acum. Mancam ardei copti cu otet si vinete salata. Si acum regret iaurtul cu mamaliga fierbinte. Imi placea cand bunica ma lua la strabunica si il radea si tundea pe strabunicul. Ii taia si sprancenele si parul din nas. Apoi ne asezam la masa. Strabunicul statea in capul mesei, alb la par si cu fatza proaspata si roz. Om zdravan strabunicul. Pacat ca nu a mai putut merge in urma unui accident. Cand a murit, pe la optzeci si ceva de ani, avea toata dantura in gura, nici macar o carie.
Mi-e dor si de orele care pe atunci mi se pareau plictisitoare, petrecute cu strabunicul la bancul de tamplarie. Mereu imi cerea cate o unealta. Le stiam pe toate. Cel mai tare imi doream sa am si eu un creion din acela lat si rosu de tamplar! Dupa ce termina de lucru ma suia pe capra de taiat lemne. Toata lumea era a mea!
Ce plictisita eram iarasi cand ma punea strabunica sa o caut in cap: "Hai, fa, Cristino, cata-ma in cap si fa asa cu unghiile.". Si ea statea cu capul in poala mea si trebuia sa ma fac ca am gasit paduche si sa o impung cu unghiile. Adormea imediat. Daca ma opream se trezea.
Imi placea ca avea mereu bobocei de ratza. Noi nu aveam. Bunica-mea nu crestea ratze pe atunci. Sunt mai fragile. Odata mi-a dat si mie strabunica vreo doua. A doua zi le-am gasit cu burta in sus. Murisera. Cine stie ce le mai faceam eu?
Calin era pisoiul lor. Un motan cu capul cat toate zilele, carn, galben-portocaliu cu pete albe. Era preferatul strabunicului. Intr-o zi a disparut. Mi-a fost tare dor de el, pana i-am gasit blana sub un gard. Murise acolo.