De mult timp bantui pe la jurnale si nu-mi pot face curaj sa scriu. Nu consider ca am talent la scris, am preferat dintotdeauna stiintele exacte. In seara asta povestea floriii-de-colt m-a rascolit si am gasit subiectul potrivit sa-mi deschid jurnalul.
Ne-am cunoscut cand aveam doar 16 ani la o petrecere data de un vecin de-al meu la sugestia si insistentele sotzului meu. A fost prima mea noapte de calvar deoarece am trecut printr-un viol si nu am spus nimanui... Apoi au urmat amenintarile ca va spune tuturor si teroarea. Am acceptat sa fim impreuna cu gandul ca se va plictisi de mine si ma va lasa in pace. Dar nu a fost asa. Dupa jumatate de an am ramas insarcinata si iar nu am spus nimanui... decat lui. Mi-a dat bani pentru intrerupere dar naiva cum eram am asteptat prea mult... si nu s-a mai putut face nimic.Nu eram casatoriti, nu-l iubeam dar urma sa fim parinti. Am nascut, parintii mei au insistat ca el sa-si asume raspunderea si sa fim impreuna cu toate ca nu l-au placut nici o clipa. Am intrerupt scoala si la 17 ani eram mamica. Nu a fost un copil dorit dar este un copil iubit in ciuda tuturor celor intamplate.
E atat de greu sa deschid aceste rani... sper ca fac bine. Macar pentru cele care nu stiu ce inseamna nefericirea. Voi fi cu siguranta judecata dar asta sunt eu.
[/URL]
