Probleme psihice

[Marinela72]

Poate ca adevarul e undeva la mijloc. De ce spun asta? Nu pentru ca este imposibil sa cresti un copil de una singura ci pentru ca D-zeu ne-a lasat sa fim doi. Treasure esti o femeie puternica dar nu suntem toate asa, poate ca dupa ce vei naste si iti va fi greu nu te vei plange si nu vei chema pe nimeni in ajutor. Eu stiu cum sunt eu: imi vad sotul la saptamana de cand avea printesa 6 luni (a fost detasat cu serviciul in alta localitate). Nu m-am mutat cu el, nu avea conditii acolo, fata era micuta, acum am inceput serviciul, facultatea...Dar sunt atat de dependenta de el incat nu fac nimic fara el. Nu ma pot desprinde de situatia asta, de multe ori de certam la telefon, aiurea...ii reprosez ca ne neglijeaza, sunt nedreapta o stiu. Dar este ceva ce parca nu depinde de mine...
...imi cer scuze. Va pup!

[ilinca_mioara]

Eu nu zic ca nu mi-ar fi mult mai usor cu un suflet alaturi... departe de mine gandul asta. Tanjesc dupa asa ceva....dar eu nu am avut noroc in relatiile mele si am fost mai mult singura, asa ca m-am obisnuit sa fac cam toate lucrurile singura. Nu-mi place, dar nu am de ales.
Nu ma intelegeti gresit....vreu o familie, vreau un umar de care sa ma pot sprijini la greu....dar acum asta mi-e situatia!

Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, sincer!

Pupici....

[cristina_gl]

Guguluff, nu e chiar mica fetita, la sase luni deja intelege multe. Poti sa-ti iei bona si la inceput sa stai si tu acasa, dar s-o lasi pe ea sa faca tot ce trebuie. In rest, te odihnesti. Poti incerca macar.
Imi pare rau de situatia cu sotul tau. In orice caz, cu sau fara el, tot singura esti. Poate ca e mai bine asa, macar stii ca nu mai esti intr-o situatie incerta. Dar o discutie serioasa si fata in fata ai avut cu el? In care sa puneti toate punctele pe toate i-urile? Sau au fost asa, vorbe aruncate?

[Guguluff]

E mai bine acum. Sunt mult mai linistita. Nu-i mai raspund la mail-uri si pe messenger nu mai vorbim. Sunt eu cu bebelusha si e foarte bine. Dupa niste discutii aprinse cu mama mea acum se pare ca a inteles. Pana uita... Ma lasa in pace si ma ajuta uneori. Si ea isi da seama ca s-ar putea sa fie serioasa cearta dintre mine si sotul meu.
Ma streseaza insa greautatea fetitei mele. O cam inghesui cu mancarea si imi tot spun ca ma opresc. Are o greutate de copil de 4 luni desi are 6. Dar in rest totul e ok.

[Marinela72]

Si eu imi fac probleme de genul asta si nu e bine...Fetita mea e mai micutza, desi are 4 ani (peste 2 saptamani) este la inaltimea unui copil de 3 ani- 3 ani jumate. In rest e ok: isteata, vioaie, sociabila...cred ca nu ar trebui sa ne luam dupa sabloane, asta e: unii copii se dezvolta mai repede, altii mai putin repede, unii cred mai inalti, altii mai grasi...Nu-ti mai face griji! Noi am inceput sa o ducem la gimnastica ritmica, am vazut multe fetite mititele pe acolo si speram ca sportul sa o mai ajute la cresterea in inaltime.
Pupici si aveti grija de voi!

[Guguluff]

Merci Marinela, ai dreptate. N-are rost sa ma crizez cu greutatea bb-elushei. Dar asta e tendinta. Multi cred ca un copil gras este sanatos chiar daca e supraponderal. Oricum observ ca are zile si zile. Mananca fix cum vrea ea nu cum ii dau eu. Greu cu copilasii incapatanati.