Forum CopilulMeu

Salutare gravidutzelor si mamicutzelor.
Sunt o burta mare care a implinit 40 saptamani si care mai are f. putin pana naste.
Cele 9 luni de sarcina au fost minunate ptr mine. Chiar daca la inceput am avut toate simptomele de gravida : greata, stare de lesin, dureri de cap, dureri abdominale , sangerari, chiar daca a trebuit sa fac tratament de mentinere si sa stau in perfuzii pentru ca nu mancam nimic, sau sa imi schimb medicul si nu o data ci de 3 ori , adica sunt la al treilea medic, si multe alte chestii neplacute eu zic ca am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acuma.
Noi, eu si sotul, nu am programat acest copil, a venit si a fost o surpriza f. placuta. Poate pentru ca l-am fi programat atunci cand consideram ca avem tot ce ne trebuie, ca am agonisit destul si ca este timpul si de un copil. Amandoi ne doream copii dar parca nu era timpul, ca ba e aia, ba e cealalta si tot asa. Nu aveam destul curaj si credeam ca nu o sa ne descurcam.
Dar intr-o zi mi-am dat seama ca ceva nu este in regula si am dat fuga la farmacie sa-mi iau un test - POZITIV -. Nu am crezut din prima si in curs de 2, 3 zile am facut zece teste care toate au iesit pozitive, dar parca tot nu credeam. Atunci am mers la doctor care mi-a confirmat sarcina. Am fost f bucuroasa , atat eu cat su sotul.
Dupa aia a urmat o perioada grea, dr. zicea ca este eminenta de avort si ca nu imi da sanse prea multe. Eram speriata si nu vroiam sa-l pierd. Dumnezeu a fost alaturi de noi si am trecut peste toate incercarile.
Apoi la 18 sapt. a miscat. Ce fior, ce emotie, ce senzatie nemaiintalnita!
Incetul cu incetul am inceput sa mananc si de la 60 kg. am ajuns sa am acuma 86.
Pericolul de a pierde sarcina a existat mereu dar am ascultat sfaturile doctorilor si m-am menajat mult. Am renuntat la servici, am renuntat anul asta la facultate pentru ca trebuia sa calatoresc mult si departe si era riscant, am stat cumintzica si linistita si dumnezeu ne-a ajutat sa ajungem aici, la 40 sapt.
Mi-am dorit tare mult sa fiu mama si nu imi pare rau deloc pentru compromisurile facute. Altii m-au mai criticat sau au strambat din nas dar eu am mers mai departe increzatoare si cu toate ca nu s-a terminat eu zic ca am reusit. Asta mi-am dorit f. mult sa fiu mama. Daca a fost sa raman insarcinata si daca a trebuit sa renunt la multe altele nu imi pare rau deloc.
Chiar daca nu am avut o sarcina usoara pentru mine a fost o perioada f frumoasa. Sotul meu m-a ajutat mult, m-a sprijinit si incurajat mereu si pot sa zic ca a fost insarcinat ca si mine. A trait aceleasi emotii, pofte, dureri........
In curand azi, maine, sau peste cateva zile voi naste. Nu stiu ce voi aduce pe lume pentru ca este surpriza, oricum o sa-l iubim indiferent ce este. O sa nasc natural si sper ca totul sa fie bine. Pentru ca trebuie sa recunosc MI-E TARE FRICA.
Eu doresc tuturor celor care o sa nasca NASTERE USOARA si celor care au nascut SA VA TRAIASCA MINUNILE.
Va pup.

Nastere usoara si o sa vezi cum o sa uiti totul cand o sa-l tii in brate pe !!!

Ma bucur pentru tine si pentru toate burticile care percep sapcina ca fiind o perioada minunata.Eu personal ,desi am fost si eu mult ajutata si sustinuta de sotul meu,nu am perceput-o chiar asa......Pentru mine a fost o perioada in care am privit cu un realism-aproape dureros-toate micile sau marile neplaceri.Mie personal mi s-a parut o perioada grea ,plina de riscuri si obositoare.Intotdeauna cand citeam ceea ce scriati voi referitor la sarcina imi faceam probleme ca este ceva in neregula cu mine.Acum,ca am nascut imi iubesc copilul foarte mult,este sufletul meu,dar perioada sarcinii am resimtit-o din plin ca fiind neplacuta.

Eu am intrat in a 9-a luna si pot spune ca sarcina a fost o perioada foarte frumoasa.Poate si pentru faptul ca am avut o sarcina fara nici un fel de probleme.Totusi,mi se pare ca a trecut prea repede aceasta perioada si ma gandesc ca as mai vrea sa trec o data prin ea

Subscriu la ce a spus Carmen, mie cred ca cel mai mult or sa imi lipseasca miscarile din burtica

dupa ce am nascut-o pe Lara,ma uitam la femeile gravide care treceau pe langa mine si imi aminteam ce mandra ma simteam eu de burtica mea si ce frumos o simteam pe Lara cum da din piciorute si manute.si acum o sa am parte de aceleasi simtiri si ma bucur mult.
in fiecare zi ma uit cum tot creste burtica si il mangai pe bebe,sa stie ca mami lui e langa el.si Lara ma pupa mult pe burtica si ma mangaie.ce sa mai zic:creste inima in mine.

eu sunt f fericita cand bebelusul da in piciorele sau manute, e o senzatie super!
sa va povestesc ce mi s-a intamplat asta noapte:
m-am trezit pe la 3.30 ca-mi era foame.m-am trezit si am mancat.nu mai putem sa adorm si mi-am deschis televizorul. tati a simtit ca ne-am pus in pat, si s-a intors cu fata spre noi, punandu-si mana pe burtica mea, protector...
dormea dus...a inceput baietul meu sa de-a din piciorele f. tare si fix in podul palmei lui...si cat a tinut tati mana pe burtica mea, a facut numai giumbuslucuri in burtica...
dupa un timp tati s-a intors pe partea cealalta si logic si-a luat mana, eu am pus-o pe a mea. atunci bebe s-a linistit [:(]
cred ca pe tati il place mai mult, ca tot timpul reactioneaza cand il atinge....sunt geloasa!
dar foarte fericita! ca mica mea comoara e acolo, e activa si ne iubeste pe amandoi si pe mami si pe tat!

Si uite ca am uitat ca am scris si pe aci...

ps..Is melancolica rauuuuuuuuuuuuu!!

Ce fainnnnn!