Forum CopilulMeu

BUNA,numele meu este tania,si sunt pe aici pe forum de cateva luni,mai bine zis de cand am aflat ca sunt insarcinata.povestea mea este asta: am 24 de ani,necasatorita,am ramas insarcinata cu voie,deci o sarcina dorita foarte mult!!am parcurs etapele care trebuiau inainte sa raman insarcinata,analize peste analize, apoi am asteptat cu inima stransa sa raman,am ramas repede, in luna in care mi-am si propus.asta se intampla la sfarsitul lunii august,dupa 6 luni de pauza de la o sarcina oprita in evolutie de 7 saptamani, din februarie 2007.sarcina oprita fara vreun motiv,caci toate analizele inclusiv TORCH-ul iesise ok.am unul dintre cei mai buni medici spun eu si nu doar eu care ma supravegheaza si anume DL dr. MOLNAR din TG MURES, care pot spune si acum este un dr de suflet si nu am nimik sa-l acuz de nenorocirea mea.sa revin la sarcina mea, am inceput analizele din nou si in timpul sarcinii,nu doar inainte, sarcina a decurs bine,fatul crestea normal, am fost fregvent la consultatii, avand in vedere pierderea anterioara, am avut o sarcina incadrata la RISC,tot din cauza pierderii anterioare, am aut grija de mine, mam imbracat, am mancat,nu am facut efort, nu m-am suparat, in fine.... am facut tot ce trebuia zic eu pt ca aceasta sarcina sa decurga bine. saptamaniile treceau,eu traiam cu groaza ca ma trezesc dimineata si vad urme de sange pe chilot si totul se sfarseste...insa acest lucru nu s-a intamplat si am trecut de perioada de risc de 14 sapt cu bine.apoi saptamaniile au trecut rpd, am anuntat si familia cand aveam deja 18 saptamani de sarcina(nu am anuntat mai repede de frica sa nu se intample ceva si nu sufere si ei).bucurie mare a fost,am fost sustinuta de parinti, de rude,nimeni nu a zis nimic urat, tatal copilului era langa mine si asteptam cu nedabdare luna mai sa nasc.apoi pe la saptamana 20 am inceput sa simt bebelusul miscand, apoi la eco de 21 sapt mi-a zis ca s-ar putea sa fie fetita,lucru care ne doream cu ardoare, si am fost cei mai fericiti de pe pamant ca vom avea printesa noastra!!!am facut triplul test, care a iesit foarte bine, aveam mare incredere ca totul va fi bine....APOI.....APOI.... asteptam saptamana 25 sa mergem iarasi la control sa ne confirme sexul bebelusului, sa ne confirme ca e bine, sa ne spuna ca vom avea un bebelus frumos si sanatos, DAR....ACEST LUCRU NU S-A MAI INTAMPLAT.in saptama 24,adica in acesta saptamana, marti, m-am dus la medicul de familie la un control de rutina, m-a masurat, ma cantarit,mi-a luat tensiunea si.... m-a pus la eco, unde surpriza....nu vedea miscari fetale.m-a intrebat daca il simt, daca l-am mai simtit miscand si i-am zis ca nu a prea miscat in ultimele zile,dar am pus acest lucru pe seama faptului ca niciodata nu a avut miscari mari,bruste,decat niste fal fal.am vazut surpinderea dr si am fugit la dr ginecolog,stiam ca martea era la cabinet, m-a consultat, m-a pus la eco si....nimik,nici o miscare ....bebelusul meu statea cu capul plecat,oasele craniene incepusera sa se incalece, coloana incepea sa ne onduleze, inimioara nu mai o auzeam nici la aparatul doppler.am vazut in ochii doctorului tristetea ca si cum propriul copil a murit, am vazut o tristete uriasa si apoi mi-am vazut partenerul plangand.....se sfarsise totul, in acelasi loc unde cu o luna in urma eram cei mai fericit ca ne vedeam bebelusul dansand,acuma il vedeam mort......am plans, am acceptat greu ca ea, printesa noastra nu mai traieste si am cerut o explicatie.....DE CE????????????

se dezvoltase normal, a crescut, nu avea malformatii, de ce se oprise din evolutie la 23 saptamani...adica cu o saptamana in urma??? era un copil perfect normal, dar se oprise din evolutie.....de aici a inceput un alt cosmar, gandul ca trebuie sa-l nasc normal, urma sa nasc un copil mort,pt ca la 24 de sapatamani acest fat numit medical " avorton" nu putea fi avortat decat nascut prin nastere provocata!! am urmat indicatia medicului si am fugit fara sa mai asteptam la spitalul judetean tg mures,unde urma sa fiu internata la sectie NASTERI. dar eu urma sa dau nastere unui copil mort!!!dupa 2 zile de perfuzii, de medicamente care sa provoace nasterea,dupa zile in care am auzit strigatele femeilor care nasteau, si strigatele copiiilor care se nasteau, dupa lacrimi si fericire ale atator mame, am nascut si eu.....tacuta, in dureri mari, fara sa imi pot striga nici durerea nici fericirea de a da nastere, am simtit cum bebelusul meu a iesit din mine, fara sa ma strige , fara sa pot sa-l tin in brate, un bebelus de cateva sute de grame, de aproape 30 cm....si nu am putut sa-l vad,nu am avut puterea sa pastrez in minte imaginea bebelusului meu mort.......nu am avut puterea sa-l plang, am tacut si am rabdat, privind mamele cum isi alapteaza copilasi, cum se bucura de ei.....nu mai povestesc de complicatiile nasterii, de placenta lipita de mine care nu a iesit la nastere si de alte lucruri care oricum oricat de dureroase au fost, nu s-au putut compara cu durerea iesirii din spital fara burtica, fara bebelus, cu un simplu bilet de externare.
bebelusul meu a fost trimis la necropsie pt a afla o posibila cauza a opririi din evolutie, daca exista o cauza!!!

ma intreb acuma si va intreb pe voi, care mi-ati fost alaturi atatea luni, de ce? de ce bebelusul meu s-a oprit din evolutie?de ce m-am intors acasa fara printesa mea??si cum sa trec peste toate astea?cum sa accept ca nu mai este??si nu exista nici o explicatie din pacate!!! am facut tot ce am putut .... si totusi s-a sfarsit....cum sa mai privesc viitoarele mamici pe strada cu burtica? cum sa mai am puterea sa o iau inca o data de la capat cu alta sarcina??? cum sa am rabdarea sa astept 6 luni si sa o iau de la capat???
sunt sfasiata de durere, sunt trista, sunt deja prea obosita sa mai sper....si la ce sa mai sper? la inca o incercare esuata? nu s-au descoperit probleme la mine, de genul ca nu pot sa tin sarcina, din contra, m-am dilatat foarte greu pt nastere, aveam colul inchis, nu am avut dureri,sangerari care sa anunte moartea fetala.....

ACEASTA ESTE POVESTEA MEA DESPRE MOARTEA FETALA A BEBELUSULUI MEU....poate careva dintre voi are o explicatie caci eu nu am gasit-o inca...

azi este un an de cand primul meu bebe nu mai e ....

off, ce poveste trista.Imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin aceasta drama.

poate ar trebui sa mai faci niste teste suplimentare. la o clinica de genetica. trebuie ca data viitoare cand ai sa ai puterea de o lua de la capat sa stii ca nu ai nici un motiv sa te temi. cel putin eu asa as face. sunt alaturi de tine, insa, si sper ca pana la urma totul va fi bine.

Uite citeste acest articol ,poate te va ajuta in vreun fel, mai ales ia in seama sfatul legat de psiholog, cred e singurul care te-ar putea aduce pe linia de plutire,in rest nu pot sa-ti spun decat sa ai curaj,sa nu renunti ai inceredere ca toate se vor rezolva.

Moartea intrauterina a fatului provoca mamei o trauma afectiva majora.

Bianca Brad, care a trecut printr-o astfel de drama, a initiat o campanie prin care isi doreste sa sprijine mamele ce traiesc aceeasi experienta.

Majoritatea pierderilor de sarcina survin in primul trimestru si sunt cauzate de diverse anomalii cromozomiale ale fatului. Este important de stiut ca mare parte dintre acestea apar independent de zestrea genetica cu care contribuie parintii. Cauzele pierderii unei sarcini sunt variate: infectii, tulburari hormonale, anomalii de morfologie a uterului, cervix nefunctional (care se deschide prea devreme, de cele mai multe ori chiar in timpul sarcinii, fara semne de durere sau travaliu), diverse tulburari ale sistemului imunitar etc. Moartea intrauterina a fatului se poate produce, insa, si in al doilea si chiar al treilea trimestru de sarcina. Suferinta mamei este extrem de mare, mai ales ca o astfel de tragedie este greu de inteles, fiind catalogata drept o mare nedreptate!

Trebuie identificata cauza
Cum pot fi ajutate mamele care traiesc o astfel de experienta? "Este foarte important ca ele sa fie consiliate de un psiholog, avand in vedere ca trec printr-o trauma psihica foarte mare. Majoritatea acestora vor sa stie care este cauza ce a dus la un astfel de incident. In acest fel ele sunt ajutate sa inteleaga mai bine ceea ce li s-a intamplat. In majoritatea cazurilor de deces intrauterin nu se cunosc cauzele. Insa, ele pot fi investigate printr-o serie de analize, unele dintre ele implicand chiar autopsia fatului. Este posibil ca acestea sa fie de ordin genetic si investigatiile sunt ceva mai dificil de efectuat, avand in vedere ca ele nu se fac in Brasov si, in plus, costurile sunt destul de ridicate. In astfel de situatii procesul de reabilitare psihica a mamei poate fi ingreunat. Foarte important este ca mama sa fie reabilitata atat din punct de vedere psihic, cat si hormonal, proces care nu este deloc usor", a mentionat medicul primar obstetrica ginecologie Aurel Ionel. Trebuie amintita importanta existentei unui psiholog in maternitatile din Romania, care sa ajute femeile ce trec prin astfel de momente si nu numai. Si depresia postpartum si furia laptelui reprezinta momente in care femeia are nevoie de un suport psihologic. Este de dorit, dar... deocamdata lucrurile nu s-au asezat pe un fagas normal in aceasta privinta!

Terapie de suport
Psihologul Catalin Gherasim explica faptul ca pierderea unei sarcini, foarte apropiate de termenul nasterii inseamna pentru femeie pierderea unui copil. "Este o trauma afectiva majora. De multe ori, pe langa suferinta provocata de aceasta tragedie, mai apare si sentimentul de vinovatie al femeii. De aceea, ea are tendinta de a se retrage, de a nu mai comunica, de a se autopedepsi. Este o criza in care este nevoie de ajutorul unui specialist. In prima faza se incearca o detensionare a situatiei. Nu sunt recomandate a-i fi adresate femeii aflate intr-o asemenea situatie asa zise incurajari de genul «lasa, ca faci alt copil» sau «putea fi si mai rau». Acestea nu sunt de niciun ajutor. Apoi, se trece intr-o alta etapa in care sentimentele sunt impartasite. Femeia trebuie determinata sa se raporteze la viata, la ceea ce este in jurul sau. Ea trebuie ajutata sa comunice, sa socializeze, sa se implice in diferite activitati. In cazul acestor femei este nevoie de o terapie de suport pentru recuperarea lor", a mentionat psihologul. Este foarte important ca in astfel de momente femeia sa il aiba alaturi pe sotul sau, in care gaseste un mare sprijin. "Pierderea unei sarcini este o drama pentru ambii parintii. Sustinerea din partea barbatului este foarte importanta si el poate fi prezent langa mama pe timpul cat ea este spitalizata. Insa, avand in vedere ca nu poate fi izolat fiecare caz in parte si spatiul disponibil in materninate nepermitand acest lucru, nu intotdeauna este posibila prezenta permanenta a sotului langa mama care a pierdut sarcina", a mentionat medicul primar obstetrica ginecologie Valeria Badea, director gen. adj. medical in cadrul Spitalului de Obstetrica si Ginecologie "Dr. Ioan Aurel Sbarcea" din Brasov.

"Mame pentru ingeri"
Cea de a doua sarcina a Biancai Brad nu a fost planificata. Bucuria a fost extrem de mare, mai ales cand a aflat ca va aduce pe lume o surioara pentru micutul Luca. Emma Nicole, insa, nu a mai avut sansa sa vada lumina zilei, luand chip de inger si urcand direct spre cer, cu doar o luna inainte de termenul la care era asteptata nasterea. Tragedia a marcat-o extrem de mult pe Bianca Brad. Nu spunem ce a urmat acestui moment, pentru ca este greu de explicat in cuvinte sentimentele si durerea unei mame care isi pierde copilul inca nenascut. Cuvintele sunt mult prea sarace! "Desi nu credeam ca voi reusi iata ca am gasit, pana la urma forta necesara pentru a depasi acele momente cumplite... Si faptul ca scriu despre asta, chiar daca ma rascoleste, imi face bine. Inima mea e inca foarte grea, dar rad iar si fac iar glume fara sa ma mai simt vinovata. Mai degraba cred ca m-am obisnuit cu durerea si am invatat oarecum sa o controlez mai bine, desi uneori rabufneste cu o forta care ma consuma enorm", povesteste Bianca Brad. Ea a gasit in timp puterea de a merge mai departe. Nu a fost usor, insa, motivatia pentru care a luat decizia sa lupte este una foarte puternica. "Am constatat ca in Romania, pierderea sarcinii reprezinta un subiect tabu si acest lucru trebuie sa se schimbe! Ignorarea durerii mamelor care trec printr-o asemenea experienta devastatoare nu face decat sa le accentueze sentimentele coplesitoare de singuratate, vinovatie si disperare! Acum, ca am aflat cum este, imi doresc sa intind o mana de ajutor celor care au nesansa sa treaca prin acelasi infern! Daca voi reusi sa ajut macar un pic, chiar si o singura mamica, atunci moartea fetitei mele va capata un sens!", marturiseste vedeta. In cadrul campaniei pe care a initiat-o, "Mame pentru ingeri", Bianca Brad va avea o serie de aparitii media, in care va ridica problema consilierii si ajutorarii femeilor care trec printr-o astfel de experienta tragica. De altfel, pe site-ul sau personal, ea vorbeste despre momentele prin care a trecut. Mame care au trait o experienta asemanatoare, pot gasi o mana de ajutor in destainuirile Biancai Brad! (I.S.)

copilul biancai brad avea malformatii si stia ca este bolnav. a riscat de capul ei. nu e acelasi lucru.

Nu asta am vrut sa subliniez, nu stiam si chiar nu cred ca conteaza acest aspect.

ba pentru mine conteaza ca un om poate sa aduca cu buna stiinta pe lume un suflet chinuit, in timp ce altii sufera din rasputeri pentru un copil sanatos.

Bine atunci deschide un topic despre asta,eu incercam doar sa o ajut pe Tania,in ceea ce priveste trecerea peste o astfel de trauma,nu sa o judec pe Bianca Brad pentru deciziile ei si eu cred ca s-a inteles asta.

Tania, in primul rand as vrea sa-ti pot spune ceva care sa-ti aline suferinta dar stiu ca acest lucru nu este posibil...imi pare rau ca treci prin asa ceva, este cumplit...
Ai doar 24 de ani, trebuie sa te pui pe picioare, sa gandesti pozitiv, sa te inarmezi cu rabdare si...ziceai ceva de 6 luni de asteptare...mai bine mai stai, nu 6 luni, mai mult. Mergi la medic, vorbeste cu cineva specializat , raspunde-ti la intrebarile pe care le ai, fa-ti teste genetice, analize..Ai nevoie de timp si de curaj! Sanatate multa !