Forum CopilulMeu

...este cineva aici care se mai afla in aceasta situatie ...
sarcina pierduta la 35 saptamani ... pana atunci,totul a fost
perfect...poate prea perfect ...

La 37 de saptamani sarcina este destul de evoluata. Cum s-a intamplat?

Nu. Din fericre m-a ferit Domnul de asa o tragedie si nici nu stiu personal pe cineva sa fi patit asta.
Daca nu tit e prea greu, poate te va ajuta sa ne povestesti ce s-a intamplat.

Poate ca a avut gemeni sau tripleti,ca celelalte...

din pacate eu cunosc 3 femei care au pirdut copii la varsta asa mare dar de fiecare data a fost vina medicilor.

...cum s-a intamplat ... sarcina indeaproape supravegheata ; baietel , o minune de copil ; analize,ecografii 3 D si 4 D ; lichid suficient,analize perfecte,placenta ok ; la ecografia din 21.09 , totul era in regula ; ultima data a miscat in seara zilei de sambata, 29.09 ; a doua zi,duminica dimineata , i-am asteptat in zadar miscarile vioaie ... m-am dus la dr... '' nu vad cord la acest copil '' a fost raspunsul ; n-am vrut sa cred,nici sa accept . Nu vreau si nu pot nici acum . Mi-au provocat nasterea,cu anestezie epidurala ; sufletelul meu era PERFECT ! Dr si moasa , sotul meu,se uitau consternati ... nici macar circulara de cordon...el era roz in obrajori , placenta era in regula ; rezultatele autopsiei nu reflecta NIMIC ; mi-au spus ca mai sunt morti subite la sarcini mari ... placenta imbatranita ! nu se poate , riposteaza dr si moasa , n-ar fi avut aspectul vascularizat , bebe n-ar fi avut greutatea pe care a avut-o ; ca ... s-a mai intamplat si altora ... ce consolare ... nu incape in cuvinte toata disperarea pe care o am in suflet , neputinta ...

nu am cuvinte... ce tragedie... ce durere
Domnul sa te ajute sa treci peste asta desi e foarte greu....
acuma pare ca nimic nu iti poate alina durerea asta... doar lasa timpul sa treaca ca sa iti revii

regret foarte mult trgedia pe care o traiesti. sper sa gasesti in tine taria de a trece peste necazul asta.

Oooooooooooooooooooooofffff, nu am cuvinte potrivite sa-mi exprim regretul pentru pierderea ta. Desi saptamana trecuta, miercuri, mi-am pierdut si eu bebele meu (care avea numai 8 sapt. dar se oprise in evolutie de la 4) si am suferit cumplit si fizic (pentru ca m-au curatat in a doua secunda dupa ce mi-au facut anestezia) si psihic, cu toate astea nu pot sa ma pun in locul tau. Pentru mine a fost groaznic si inca nu imi revin....ajunsesem sa urasc bebelusii care parca din senin ieseau in fata mea cand am mers sa-mi iau o reteta data de medic si gravidutele pe care le vedeam...........ma busea pansul imediat si avea numai 8 sapt........................insa ma gandesc la sufletul tau si imi spun: Doamne cate putere poti sa-i dai acestei femei sa nu innebuneasca deja? Pe mine faptul ca au trecut cele cateva zile, ca parintii mei sunt alaturi de mine, ca sotul meu care acum este pe mare de o luna isi doreste sa imi revin pentru ca va veni un nou bebe in sufletul si viata noastra m-au ajutat sa nu mai sufer atat de mult.
Te rog din sufletelul meu sa ai grija de tine.........nu pot sa spun mai multe pentru ca nu au rost alte cuvinte, parerea mea!!!
Aaaaaaaa, haide sa-ti mai spun ceva care a fost foarte important pentru mine in momentele cand ma intrebam de ce printisorul meu a murit; mi-a spus sotul meu intr-un mail (asta este singura posibiulitate in afara de telefon prin care putem afla ce este in sufletul fiecaruia)"Narcisa. gandeste-te ca printisorul nostru este inapoi in ceruri acum si ca va veni din nou la noi, sanatos si puternic, cand va considera el ca este momentul".........mi-au dat forta aceste cuvinte si am vrut mult sa cred in ele ca sa nu o iau razna punanadu-mi mii de intrebari!