Jurnalul sarcinii mele - inceput de drum pentru o noua viata

[jo_ana]

E crunt! Nu pot decat sa sper ca te/ne vom descurca cu toate!
Nu cred ca e vorba de capacitatea exclusiva a ta de a te descurca cu cei doi copii, dar intr-adevar bolile astea ne dau mari batai de cap.
Sunt intr-o situatie asemanatoare, si-mi vine si mie sa-mi dau cu capul de pereti, atat de tare m-am saturat de microbi, boala, tratamet si iarasi boala...
Sa ne dai vesti bune despre bb si...hai, capul sus, caci in scurt timp o sa fim niste mamici super-fericite, nu?

[maraioana]

Da, este extrem de enervant sa iti tot vezi copilul bolnav. A slabit bietul meu puiut, are niste cearcane pana la buric, nu mai are fundulet si a facut niste bete de picioruse. Sa vina o data vremea calda, ca poate se mai da si el pe brazda. Si ma mai enerveaza ca toti din jur sunt niste destepti. Stiu cu totii ce e mai bine si cum ar fi trebuit sa fac sa "calesc" baiatul. Imi vine sa urlu la toti.

Cum spuneam, azi am fost la control. Bebe e bine, activ, vioi, lichidul in cantitate suficienta, placenta si cordonul ok. Totusi se intareste cam prea tare si des burtica. Cica sa fac efort mai putin, sa stau mai mult in pat, sa-mi reduc programul de lucru . Nu prea se poate. Daca as intra in concediu, sau mi-as reduce programul, nu as mai lua sporurile la salariu. Nu imi permit luxul asta in momentul asta. I-am spus ca fac cum zice el, dar... . M-a intrebat de greutate. Iar dezaprobare... Cica de data asta sa incerc sa ma opresc macare la 20 kg. Aiurea! de unde atata speranta?! Mai sunt trei luni...si mai am voie doar 4 kg
Trebuie sa mai fac o morfologie si Doppler la 32-34 de saptamani. Ma mai gandesc . Nu mi-a placut cat de agitat a fost bebe la ultima aventura din asta.
Si m-a mai intrebat ceva: ce facem cu trompele? Era sa ii zic ca eu fac foarte bine cu trompele mele..... El ce face cu ale lui? ...Oricum i-am spus ca le lasam in pace acolo unde sunt si cum sunt. Cine stie daca peste cativa ani nu o sa mai vreau un copil! A spus ca nu e nici o problema, dar trebuie asteptat cam 5 ani dupa a 2-a cezariana pentru a seconsolida cum trebuie cicatricea uterina.

[mary_lou]

Mi-a placut faza cu trompele!
Da vad ca inca nu ti-a pierit de tot zabetul1 O sa fie bine sunt sigura de asta , da parca ti-am mai zis nu?

[jo_ana]

[maraioana]

Multumesc de incurajari, fetelor!
Hai, jo_ana, daca acum ne e greu, stai sa vezi dupa ce s-o naste bebe2 .



Daca m-ar fi intrebat cineva de dimineata, as fi spus ca nu am decat lucruri pozitive de spus despre saptamana incheiata. Dar acum...
Am fost convocata la o discutie particulara cu educatoarea lui Tudor. Asa ca m-am invoit de la servici si m-am conformat. Stiindu-mi odorul si cam cat de agitata si nebunel si nu de putine ori bataus, am ajuns acolo deja stresata. Temerile mi s-au adeverit. Au inceput evident reclamatiile . A batut un copil de aproape a lesinat ala pentru ca ii luase o jucarie . Altii , mai fericiti decat cel ciomagit, scapa doar scuipati , sau cu cate o jucarie aruncata in cap. Si asta nu e tot. E intr-o miscare continua, nu are stare pe scaun 10 minute legate , nu e atent , nu asculta si sare de la o idee la alta. Asa este. Asta e zurbagiul meu . Stiu foarte bine ce ii poate pielea, dar tot doare cand auzi defectele enumerate de altii.
Sa fiu sincera din toate astea, pe mine ma deranjeaza si consider ca e probleme importanta faptul ca e violent si extrem de posesiv cu ceea ce considera ca i se cuvine. Si nu stiu cat este vorba de o etapa (dar care se cam prelungeste), sau asta e personalitatea lui. Evident a doua varianta e mai rea si voi avea ceva de furca pentru a corecta. E inca mic pentru a putea formula un diagnostic de copil hiperactiv , lucru care se poate spune abia pe la 6-7 ani, nu la 3 si jumatate . Dar oricum si la capitolul rabdare si atentie avem tareee mult de lucru. E prea mic sa il pot da la un sport care sa ii ocupe timpul si sa ii consume energia. Sper sa se mai listeasca dupa ce il voi putea da la tenis, lucru ce va fi posibil pe la 6 ani. In vara asta o sa incerc innotul, dar e o chestie de cateva saptamani. Si fara sa ma ajute cineva care sa il transporte nu stiu cum ma voi descurca.
In urmatoarele 2 saptamani am cazut de acord cu educatoarea sa ma ocup mai mult de el acasa, sa reducem desenele animate si sa facem in schimb alte activitati (pictat, colorat, lucrat cu plastelina), sa fiu mai ferma cu el in impunerea si respectarea regulilor (dar fara ridicat de voce, sau corectie fizica). Ea se va ocupa mai intens de el . Dupa 2 saptamani vom compara rezultatele. Sper sa inceapa sa miste ceva.
Offff, grea e meseria de parinte!

Care-s lucrurile bune de saptamana asta? Ar putea intra la capitolul achizitii si investitii...in imagine. Mi-am cumparat saptamana asta pantofii si geanta-plic pentru toaleta de nasa. Sunt ca niste bijuterii. Si sunt rosii. Mai am de gasit un colier si gata.
Si am mai facut ceva: am incercat noua vopsea fara amoniac de la L'Oreal. Super! De regula dupa ce ma vopseam imi simteam parul aspru. acum era moale , iar dupa ce l-am uscat arata super de matasos si lucios. Sunt extrem de multumita , inclusiv de nuanta. Am mai inchis-o si e acum saten inchis. Nu ca ma laud...dar chiar arata bine! Culoarea....nu coafura .

Hai sa arat pantofii si plicul. Si noul ciuf.
Produsul finit il voi prezenta complet echipat. Sper doar sa mai incap in cadru. :lol:









Si iata-l si pe micul infractor, foarte "patruns" de zbaterile mamei sale. Bine, bine, dar totusi saptamana asta a invatat sa mearga pe bicicleta.

[maraioana]

Hristos a inviat!
Tare bine a fost zilele astea.
Somn de voie, plimbari in parc (de fapt fugarit Tudor care merge mai ou numai cu bicicleta in parc si are pretentia sa ma si tin dupa el), vreme superba, mancare din abundenta. De ce nu mi-o fi venit ideea de a-mi lua concediu toata saptamana?
Oricum mi se pare ca sunt uriasa. Abia ma misc, merg leganat ca o rata si mi-a somn tot timpul. Nu pot nici sa merg prea mult, dar nici sa stau in sezut pe scaun. Cel mai bine e intinsa pe canapea....cu telecomanda in mana.
Am facut eu pe viteaza , ca o sa merg pana la 1 iunie la servici, dar cred serios ca am fost prea optimista.
Ieri m-am simtit destul de rau...Greata, contractii dureroase, care au cedat abia spre seara cu nospa si dupa un somn bun de dupa-amiaza. Dimineata nu mai aveam dureri, dar am fost ca o curca beata toata ziua.
Iar bebe misca...dar misca nu se incurca. Se vede si cu ochiul liber cum face burta valuri. ma distreaza...parca as fi un extraterestru....

[maraioana]

In seara de zilei Paste a insistat barbatu-meu sa iesim la un film. Am vazut "Norbit" cu Edie Murphy si de atunci imi zice numai "Rasputia" (cica ma alinta) . Ma stabilizasem si eu la niste kg inainte de Paste si acum iar am luat-o in sus . pai cum altfel daca de trei zile mananc intr-una toate bunatatile pamantului...
_________________

[mary_lou]

Aceiasi senzatie o am si eu...Si cand ma gandesc ca inainte de paste eram asa de fericita ca am scapat de cateva kile bune...Acum mi-e frica sa ma urc pe cantar...Asta e ...

[maraioana]

Da, dar tu poti tine un pic de dieta. Eu nu pot face nici exercitii, nici nu pot tine cura....Abia peste cateva luni.....

Unde mi-a disparut al 2-lea ticker?!

[maraioana]

Am depasit bariera celor 28 de saptamani. De acum bebe chiar are o sansa la supravietuirea "extramami". Desi mai avem ceva drum, parca incep sa respir mai usurata. Imi amintesc ca aceasi senzatie, dar mult mai accentuata am avut-o si la Tudor. Dar atunci sarcina a fost mult mai grea.
Si ca o punere la punct, ca o aducere cu picioarele pa pamant ca mai e inca drum pana la termen, ieri am patit o chestie neplacuta: am avut din senin, fara nici un alt semn premonitor, un episod de epistaxis destul de abundent, de fapt picura sange din nasul meu ca de la chiuveta. Ei....asta nu mai era doar din cauza unei mucoase extravascularizate. Eram inca la servici, pe la ora unu si fara perspectiva de a pleca inainte de ora sase. mi-am luat o tensiune: 145/80 mmHg - cam prea la limita superioara pentru gustul meu, in conditiile in care nu am avut niciodata peste 120/70 mmHg, iar in sarcina chiar am stat pe 110/60 mmHg. In plus eram extrem de tahicardica , cam pe la 120-130 bat/min. Si asta fara sa ma fi enervat, sa ma fi stresat suplimentar fata de obicei, fara sa fi mancat extrem de sarat, fara sa fi luat vreun medicament. Fara edeme periferice.Fara durere de cap, sau alte semne de insotire. Mi-a tinut cineva locul la consultatii o jumatate de ora cat am stat putin intinsa sa se opreasca epistaxisul. M-am intors apoi la treaba. Si, evident, ca in orice situatie in care iti doresti cu ardoare sa fie liniste, nici acum nu am avut parte. Parca se sparsese conducta cu pacienti chiar in curtea
spitalului nostru. Chiar toata lumea s-a imbolnavit vineri dupa-amiaza?! Se pare ca da. Dar, vorba sefului meu, se pare ca imi prieste in camera de garda,pantru ca la plecare, la ora sase, aveam tensiunea 105/55 mmHg, fara sa fi luat nimic.
Oricum, de acum trebuie sa imi controlez tensiunea mai des si sa cam renunt la sare. Sper sa nu ajung in situatia in care sa fiu obligata sa iau medicatie, sau sa stau deja pe acasa, sau, mai rau,in spital. Mai am de cununat pana sa nasc.Si mai am si alte planuri si alte treburi pana sa nasc, sau sa imi iau concediu .
Sper sa fie un week-end frumos, sa pot iesi cu piticul in parc, sa ma relaxez, sa imi incarc bateriile.