Jurnalul sarcinii mele - inceput de drum pentru o noua viata

[maraioana]

Sunt tare nemultumita si ...nelinistita ...cred. De fapt e mult spus nelinistita, dar nu gasesc un cuvant cu care sa imi descriu starea. E o stare de:"Asta e! Ultima sansa sa ma rasfat si sa ma bucur de perioada asta. Nu va mai fi alta sarcina. " Toata lumea imi zice ca imi prieste sarcina, ca arat luminoasa, radioasa,multumita. Si chiar ma simt asa in buna parte a zilei. Apoi incep sa imi zboare tot felul de prostii prin cap, sa devin nelinistita nervoasa si obosita. Si nu am chef de nimic, decat sa zac.

[mary_lou]

Uite ca incetisor incetisor te apropii de momentul ce mare, ai rtrecut de jumatate. Nu-ti pierde luminozitatea si zambetul de pe chip, este cea mai infloritoare perioada pentru o femeie...
Mult a fost si putin mai este si zilele zbor...Curaj!

[jo_ana]

Nu te inteleg. Daca tot ai avut probleme cu baiatul, de ce nu ai solicitat si tu un medical? Ia-ti cateva zile libere, bucura-te de soare si de timpul frumos...sa vezi ce bine iti va prinde si tie si bb-lui si baietelului!

O zi frumoasa si mai buna!

[maraioana]

Exista zile bune si zile mai putin bune. Asta e . Oricum, pana acum sarcina a fost chiar OK, spre deosebire de problemele pe care le-am avut la Tudor.
de ce nu imi iau un concediu? Hmmm! pai , cel de odihna nu pot sa il iau decat in vacanta studentilor, eu fiind si cadru universitar, iar medical nu prea am chef sa iau (nu imi permit) ca sa nu imi ia sporurile din salariu.

Am lamurit ce a avut bona: i s-a parut ca i-am intors spatele si a crezut ca sunt eu suparata si atunci s afisat mutra ofensata. E drept ca intr-o dimineata eram grabita si am expediat-o mai repede. Ma rog, asta e !

Saptamana grea! La servici au fost 2 manifestari stiintifice si trebuia sa merg . S-au intins cam mult, iar pentru mine, dupa vreo ora devine incomoda pozitia de pe scaun . Iar intr-una din zile, a trebuit sa plec de la "stiinta" si ma merg la o sindrofie cu prezenta obligatorie. Acolo , muzica data la maxim, fumul si agitatia mi-au pus capac. Si asa aveam inca de dimineata o durere de cap care s-a tot accentuat pe parcursul zilei, dar cu nebunia din localul ala am crezut ca o sa imi plesneasca capul de durere. L-am lasat balta pe barbatu-meu acolo si am plecat pe usa din dos.Oricum la ce nebunie era acolo, nu cred ca mi-a simtit cineva lipsa. Nu mai repet chestia asta! O zi de stat in priza de dimineata pana seara e prea mult pentru o gravida care intra in trimestrul 3. m-am resimtit ingozitor dupa aventura asta inca 2 zile. A doua zi a continuat durerea de cap,in plus , picioarele mi s-au facut butuc si mi-a curs sange din nas in 2 randuri. Iar pe bebe nu prea l-am simtit a doua zi dupa chestia asta. M-am si speriat un pic sa nu imi fi crescut tensiunea arteriala, dar nu a fost cazul. Toate necazurile s-au intamplat din cauza oboselii.
Acum e bine, mult mai bine.
Va mai fi un hop asemanator cand voi cununa, mai ales ca sarcina va fi de 36 de saptamani.
Si o veste buna: mi-am gasit rochie de nasa. Mai trebuie sa ii gasesc accesoriile. Rochia e neagra si m-am hotarat sa o inveselesc cu margele si pantofi rosii .

[mary_lou]

Wau, dar nu e cam devreme cu rochia zic...
Pana la saptamana 36 mai e..Si corpul tau o sa se mai schimbe.
Oricum, evita localurile cu fum, stii ca odihna este foarte importanta.
Numai bine si sanatate! Sa ne faci o pozica cu rochita a te admiram ce zici? SE POATE?

[maraioana]

Mai, nu ma mai speria cu rochia ca incep sa plang . O sa-mi vina sigur si atunci....zic eu. Partea care vine pe sani are in compozitie ceva mai elasti, incat vor mai incape daca e nevoe vreo 2 numere, iar cea de jos pleaca exact de sub sani e foarte ampla. Oricum o voi mai proba si mai aproape de eveniment ca sa nu am surprize.

[mary_lou]

Nu te speriii! Eu am avut reale probleme la dineuri de astea ca imprumutam haine de la maica-mea! Mare mai eram si pe zi ce trecea ma faceam si mai mare!
Lasa ca o sa-ti vina sunt sigura de asta.Cred daca nu ma insel ca eu ti-am dat ideea.Ma bucur enorm!

[maraioana]

E tot mai greu sa ma misc. Pozitii, sau miscari ce inainte pareau naturale si nici nu le constientizam, incep sa devina un exercitiu de vointa. Statul prelungit pe scaun creeaza discomfort atat pentru mine cat si pentru bebe.Simt nevoia sa dorm cat mai mult si chiar o fac. Adorm citind o carte chiar daca nu paream obosita si ma trezesc gandindu-ma ca abia astept sa vina noaptea sa ma culc la loc. Schimbarile de dispozitie psihica sunt tot mai evidente si enervante...cred ca si pentru cei din jurul meu.
Dar exista si compensatii. Lumea se uita la mine pe strada si zambeste.Cate unul la coada la supermarket mai intinde mana sa imi atinga burta...asta nu imi place. La servici sunt indopata cu toate bunatatile. Astazi am avut surpriza sa cad o agitatie maxima ca mancasera fetele toata mancarea venita pentru noi de la cantina, uitand de mine. cand si-au dat seama ca earam singura care nu mancasem, a fugit una din ele sa imi aduca un supliment.
Incep sa imi fac griji pentru capacitatea de a ma descurca cu 2 copii asa de mici: ce voi face, cum va fi, cum voi reusi sa-l fac pe Tudor sa se adapteze schimbarii...etc...Griji inevitabile de mamica.
Marti merg la control si sper sa imi zica de bine...

[mary_lou]

Te descurci tu sunt siura de asta. Stii noi suntem doi frati, eu aveam doua luni cand mami a ramas insarcinata cu fratele meu si sa stii ca am crescut mari!
Calm, fara agitatie prea multa si ai gija de tine si de bebelusul tau. Foarte dragute colegele tale...
Imi aduc aminte si eu cand eram insarcinata , pe birou meu era mancare tot timpul, sa mai zic ca pe unde ma duceam imi sarea in ochi oice platou cu fructe, orice pachet de biscuiti, covrigi. ...Nu ma puteam abtine!

[maraioana]

Probabil ca ma le voi scoate la capat pana la urma.
Pana una alta perspectiva nu mi se pare prea roz. Mai ales dupa noptile nedormite pe langa Tudor de cand a inceput gradinita. Acum de exemplu e iarasi racit: ii curge nasul suvoi si tuseste de ma scoate din minti. A trebuit...din nou...sa merg sa dorm cu el. Numai somn nu e ala, ca il tot auzeam chinuindu-se sa respire, sau il tot intorceam pe o parte cand incepea sa tuseasca. Am niste nervi de nedescris. Sunt furioasa si nici nu stiu pe cine . Sunt obosita si nervoasa si mi se pare ca nu va mai termina niciodata cu adaptarea asta la gradinita.
Ma si vad alergand intre camera bebelusului sa-l hranesc si camera lui Tudor sa-l linistesc.