Buna!
Revin la acest subiect pentru ca vreau in primul rand sa va multumesc tuturor pentru incurajari! Ma simt tare bine cand sunt cu voi, ma faceti sa am mai multa incredere in mine! Daca ati sti de unde am plecat pe acest drum! Dintr-un loc intunecos si rece, ceva cam ca o pestera plina de lilieci, un loc ingrozitor pentru mine care ma speria teribil; era de fapt rusinea de a recunoaste ca dorintele mele nu mai corespund cu cele ale altora; o perioada m-am simtit ca un mutant printre toate colegele de-o seama cu mine care nu se gandesc decat la distractie, bani, cariera. Nu am avut cu cine sa vorbesc si ma simteam vinovata pentru ca eu aveam alte dorinte care mi se pareau anormale! M-am inchis in mine si a fost destul de greu sa ma prefac, sa zambesc atunci cand cei din jur isi faceau planuri cu viata mea!
Pe urma, v-am descoperit pe voi; am citit povestile multora si am inceput sa inteleg ca nu sunt cea mai rea fiinta de pe planeta
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Mai am de lucrat la capitolul asta, dar macar am capatat curajul de recunoaste ceea ce vreau. Am invatat sa nu-mi mai fie rusine si sa ii infrunt pe cei care imi spun ca un copil acum mi-ar strica viitorul! Le zambesc, ii aprob si fac ca mine, na! Doar acum stiu ce simt si ce vreau! Da, Andrushca, ai dreptate, am constientizat ceea ce la inceput era doar o impresie, o dorinta difuza. Si voi m-ati ajutat!
Voi mai scrie la acest subiect pentru ca ma ajuta mult sa vad "negru pe alb" pasii pe care ii fac.
De exmplu, acum, dupa ce am discutat, sotul meu spune ori de cate ori vine vorba, ca vom avea un bebe cand ajungem in Canada, "il facem canadian" sa aiba mai multe sanse decat am avut noi. E un progres totusi, nu? Inainte nu vorbeam deloc despre subiectul asta. Simt totusi ca se teme de eveniment, dar imi spun ca e normal. Daca nu s-ar teme, ar insemna ca e iresponsabil, nu?
Cam atat am avut de raportat pe ziua de azi la acest capitol. Daca aveti sugestii, sfaturi, pareri personale, eu sunt aici. Daca nu, eu va multumesc oricum pentru ca existati si m-ati primit si pe mine cu povestile mele siropoase