Peticel
Salut! Sunt Rares-Andrei dar parintii mei mi-au spus de cand m-am nascut Peticel. De ce? Pt ca sunt o pata de culoare in viata lor care, spun ei, era cam gri... acum este multicolora. Nici nu mai au timp sa respire de atatea culori care le-am "aranjat" atat de bine de aproape doua luni de viata.
Le-am dat si emotii pe parcursul acestor luni de i-am speriat. Deh, copii (destul de maturi de altfel) cu copil...
Acum sunt un jmecher. Am invatat tainele manipularii in masa si, in special, a celor doua jucarele pe ca eu le numesc (deocamdata in gand) mama si tata iar in bura mare "a-guuu". Imi place sa rad in hohote chiar si in somn, imi place sa tip, sa nechez, sa iau curbe cu frana de mana trasa, sa dau din picioare tare cand fac baie, sa bag manutele in kk atunci cand sunt schimbat...pe urma imi dau seama ca nu e bine si ma plesnesc peste frunte.
Parintii mei sunt niste cetateni tare cumsecade. De fiecare data cand imi dau siropelele care mi le-a dat medicul ala, care ma face "pitipoi mic" si ma musca de popou, imi canta, ma leagana, chiar danseaza cu mine in brate. Dar eu ma stramb si scuip in continuare. Nu ma fac ei pe mine!...
Promit ca de acum sa va scriu toate impresiile mele, iar mai tarziu chiar si activitatile mele (chiar daca "cei doi" le vor spune "pozne, nazbatii, prostioare"). Si ce e cel mai important, dragi prichindei: Nu va lasati pacaliti de parinti! Nu distrugeti ceea ce cu greu putem tine in frau: toata familia! Va pup si plec putin.
Le-am dat si emotii pe parcursul acestor luni de i-am speriat. Deh, copii (destul de maturi de altfel) cu copil...
Acum sunt un jmecher. Am invatat tainele manipularii in masa si, in special, a celor doua jucarele pe ca eu le numesc (deocamdata in gand) mama si tata iar in bura mare "a-guuu". Imi place sa rad in hohote chiar si in somn, imi place sa tip, sa nechez, sa iau curbe cu frana de mana trasa, sa dau din picioare tare cand fac baie, sa bag manutele in kk atunci cand sunt schimbat...pe urma imi dau seama ca nu e bine si ma plesnesc peste frunte.
Parintii mei sunt niste cetateni tare cumsecade. De fiecare data cand imi dau siropelele care mi le-a dat medicul ala, care ma face "pitipoi mic" si ma musca de popou, imi canta, ma leagana, chiar danseaza cu mine in brate. Dar eu ma stramb si scuip in continuare. Nu ma fac ei pe mine!...
Promit ca de acum sa va scriu toate impresiile mele, iar mai tarziu chiar si activitatile mele (chiar daca "cei doi" le vor spune "pozne, nazbatii, prostioare"). Si ce e cel mai important, dragi prichindei: Nu va lasati pacaliti de parinti! Nu distrugeti ceea ce cu greu putem tine in frau: toata familia! Va pup si plec putin.