Jurnalul Irinei si al Andreei

[nicol_s]

Robertzica nu stiu prea multe despre plecarea voastra, insa m-am bucurat cand am aflat ca ati reusit sa plecati tocmai in SUA.
Inteleg momentele prin care ai trecut, pentru ca si eu am avut momente de genul acesta, si de bucurie, dar si de suparare ... simt ca inca nu mi-am gasit locul chiar daca au trecut 6 luni de cand ne-am mutat intr-o "lume noua" straina, fara cunostinte, fara prieteni...
Si eu , ca si Adeluta ne vaitam insa situatia noastra e pui mic pe langa tine.

Ma bucur ca ai depasit situatia si gandesti pozitiv...succes in continuare

[adeluta75]

Eu te admir ca ai puterea sa treci peste starile depresive ....iti trebuie multa vointa ca sa faci tot posibilul sa functionezi normal sa poti fi o mama calma pt copii tai.......in general fac si eu ca tine,incerc sa-mi umplu timpul liber cat mai frumos posibil...dar mi-ai dat idei cu endorfina de care spuneai....si asa vreau sa ma apuc de aerobic,dar o tot aman deoarece lista de prioritati e lunga ....cu siguranta aici poate e cheia pe care eu nu o gasesc...mai pus pe ganduri sa stii.
Tu scrie,eu fur ce pot de la tine ....si ma bucur ca iti imparti experienta de a educa un copil intr-o tara straina...cu siguranta am multe de invatat din experienta ta.

[jo_ana]

Roberta, esti o femeie puternica ce a stiut cum sa treaca peste acel hop: cu multa vointa si inteligenta! Eu te felicit pentru tot ce faci!...ai luat niste decizii majore, ai infruntat multe piedici (nu stiu povestea ta, insa imi pot imagina ca nu a fost usor), insa sa fii mandra de tine, caci ai o familie minunata, iar fetele tale cresc si se educa intr-o lume civilizata...iar pentru asta, a meritat si merita tot efortul vostru.
Pupici si multa bafta si pe viitor!

[robertzica]

Nicol, Adela, Jo-Anna,
povestea, varianta scurta, cu America este asa: dintotdeauna mi-am dorit sa traiesc aici dar nu am facut din asta un scop in viata doar am facut ceea ce a tinut de mine ca aceasta dorinta sa devina realitate = am aplicat la loteria vizelor. Am avut noroc pentru ca sotul meu avea cam aceleasi idei + o sora deja casatorita aici. In plus, el fusese aici la nunta surorii lui. Din 2002 pana in 2007 am aplicat an de an la loterie si in 2008 (cu aplicatia depusa in 2007) am castigat. In toamna lui 2007 noi am fost in vacanta aici si eu m-am indragostit pur si simplu de oraselul asta si de ceea ce se intampla aici mai ales prin prisma activitatilor si oportunitatilor pentru copii. Uneori, glumind, spunem ca nu am castigat pana cand nu am vazut si eu unde urma sa traiesc :).

Am primit viza de rezidenti permanenti cand eram insarcinata in 7 luni cu Andreea si am ajuns aici cand Irina avea 2 ani si 4 luni iar Andreea 2 luni si 2 saptamani. Multi ne-au spus ca suntem nebuni, nu stiu daca suntem sau nu. Stiu doar ca avem puterea sa ne transformam visurile in realitate.

Mai multe povesti despre aventura noastra americana sunt aici: http://ganduridesprenoi.blogspot.com/ ... blogul meu este un soi de jurnal impotriva uitarii... :)

Ma bucur daca atitudinea mea va poate ajuta! Oricum, eu stiu ca si voi sunteti curajoase si ca puteti face tot ce va propuneti!

[iubitzi]

Ma bucur sa va descopar aici fete frumoase .
Am salvat si adresa blogului ca sa mai citesc despre voi cand am putin timp liber.

[nicol_s]

[robertzica]

Alina, te pup! Ma bucur sa te revad aici. Mi-ar placea sa scrii despre baieti!


Nicol, acum nu mi se pare ca a fost greu. Parca nici nu a fost. Cumva ne-am gasit locul mai sunt doar detalii de pus la punct. Va fi bine.

Cu mexicanii... sunt foarte muncitori, sunt foarte seriosi cu munca lor dar ei sunt outsideri pentru ca nu vor sa invete engleza mai mult decat strictul necesar, pentru ca vin aici si isi pastreaza obiceiurile de-acasa si se-asteapta sa fie laudati. Multi dintre ei au venit direct de la ferme de prin Mexic deci nu au scoala si nici un fel de educatie... Adevarul este ca ei fac munca de jos si sunt tratati cam ca presul de la usa si atunci si ei se poarta urat. In plus, multi dintre ei sunt imigranti ilegali dar platesc taxe in America insa nu vor putea cere niciodata asistenta sociala sau pensie. Singurele drepturi le primesc copiii lor: dreptul de a merge la scoala si asistenta medicala. Atat... Dreptatea este undeva la mijloc dar asta nu justifica deloc atitudinea lor.

[robertzica]

In sfarsit a mai ajuns si mama prin jurnalul nostru cu povesti si fotografii. DIn pacate pentru jurnal, acum ca avem vreme buna pe-afara stam mult la joaca si la plimbare asa ca mami trece tot mai rar pe la calculator. IN plus, s-au mai apucat acum si de treburi pentru camionul ala pe care o sa il cumpere si cu care o sa plece tati iarasi... asa ca timpul este si mai putin pentru inca o vreme.

Noi am tot fost ocupate cu joaca pe-afara si prin casa dar in mod special ne place afara pentru ca avem voie sa alergam, sa sarim, sa ne urcam pe toate jucariile de la locul de joaca. De cand asteptam noi primavara asta!

Avem si cateva fotografii:


La leagane...


Irina maimutica...

...si Andreea strigand dupa ea necajita ca nu poate tine pasul la cocotat :)


distractie mare la topogane


Am fost sa vedem si un elicopter din timpul razboiului din Vietnam...




sambata trecuta am fost la un spectacol de dansuri irlandeze... ne-am cam plictisit noi pe-acolo dar am rezistat eroic pana la sfarsit.

Vineri, mami si tati ne-au facut o mare bucurie: am plecat in Galena, un orasel micut la vreo 100km de noi... am fost la restaurant si am mancat pizza spre bucuria noastra, apoi am fost la plimbare prin oras unde am vazut tot felul de lucruri interesante: cristale frumos slefuite, un iepuras cu coarne, un troleu vechi de cateva zeci de ani... A fost interesant.




drumul a fost cam plictisitor, ca de obicei dar am reusit sa stam cuminti...


intr-o vitrina am gasit personaje din Vrajitorul din Oz



dezamagite ca nu am putut face o plimbare cu troleul

Iar sambata am avut multa treaba: parintii prietenilor nostri au avut ceva treaba asa ca i-au rugat pe mami si tati sa stea si cu ei. Am mers la ei acasa pentru ca au si curte si loc de joaca pentru toata trupa si iata ce-a iesit:




dupa micul dejun am iesit la o portie zdravana de joaca in curte

Apoi, dupa masa si somnicul de pranz, ne-am jucat in casa:






Seara a mai urmat o portie de joaca afara:

[jo_ana]

Ce frumos ati petrecut week-endul, e bine ca aveti o trupa mare!
...voi nu faceti concurs cine ajunge, cine face, cine drege prima? Sau tu Irina esti mai cumintica si-o ajuti pe Andreea?...caci la noi, astea sunt cauzele principale de scandal si de accidente.
Pupici de la noi

[robertzica]

Da, ne bucuram mult ca ei sunt prietenii nostri... mai ales mami pentru ca mai are cu cine vorbi romana, mami a lor este din Republica Moldova :) deci se vorbeste romana tot timpul cand ne intalnim. Din pacate, la vara, ei vor pleca la bunici in Moldova asa ca ramanem fara gasca o vreme dar mami si tati spera ca ei vor vorbi serios romana la intoarcere si ca vom avea si noi motive sa vorbim mai mult romaneste...

Baieti... deocamdata nu ne-am gandit sa ne luam la intrecere dar ne mai luam la scandal despre a cui e mama, cine e mai proprietara de papusi Barbie... si avem una pe care ne certam in mod deosebit dar mama ne spune mereu ca ne iubeste enorm pe-amandoua iar cu papusile... am invatat ca mami le ia si le pune sus in dulap pana ne lamurim cine cu ce trebuie sa se joace. In general, insa, ne intelegem bine iar Irina si-a luat foarte in serios rolul de surioara mai mare.

Asa arata boticul Andreei cand e suparata (asta ca tot vorbeam de scandal) , cand nu ii convine ceva imediat face botic...\