problema mea e ca eu nu am facut deloc tare kk de cand m-am nascut, poate uneori era mai "consistent" dar alteori e aproape spuma. stiu ca nu am de la ce sa fac kk tare, dar mami e putin speriata ca poate greseste cu sterilizatul biberoanelor, ca poate nu tine laptele cum trebuie...
am clipe in care imi ghiortzaie burtica, ce sa mai vorbim, ca la un om mare.
acum imi cer scuze ca vorbim lucruri asa "intime", dar de cele mai multe ori cand fac partz plang inainte, si abia dupa ce iese ma simt asa usurata...
mami meu are foarte mare grija la ce mananca sa nu imi faca mie rau. si cred ca se descurca destul de bine ca nu am avut colicei mai deloc...m-a durut un pic dar imediat mi-a dat ce trebuia si mi-a trecut.
mami ma tot intreaba daca ma doare burtica, dar nu stiu sa ii raspund decat din priviri...uneori ma intelege, alteori nu...
In rest eu sunt bine, tati se joaca foarte mult cu mine si nu ma lasa sa plang deloc. Imi iubesc mult parintii, deja am inceput sa intorc capul dupa ei si sa rad...iar ei sunt morti dupa mine...