M-am refugiat caci m-am saturat sa-l aud pe Art urland. Caci, desi primul dinte a iesit fara prea mare scandal, de o saptamana face ca trenul
Noroc ca e timp frumos si golanul sta in carut (de cand sta in fundic, ii place si lui la plimbare cu caleasca). Pe langa toate astea, de cand s-a prins omuletul ca piciorusele fac "pasi zgomotashi", nu mai vrea decat pe jos: asa ca tine-te mama de spate, caci altfel vai de capul nostru urlete!
As vrea sa pun niste pozici cu noi, dar EU, marele mester
am scos cardul din aparatul foto, mami nu stie unde, ce si cum, asa ca lasam pozele pe alta data...
Despre mine: mami ma lauda ca sunt un copil deosebit;abia acum realizeaza ea ce copil diferit sunt eu: o ajut mult de tot cu cresterea golanului, dorm singur, ma imbrac singur, imi gasesc activitati singur-singurel: citesc, scriu, alcatuiesc propozitii frumoase dupa imagini, colorez, cant...mami e tare mandra cu mine.
De fapt se mandreste cu noi, amandoi, desi golanul care are 7 luni, ii rupe spatele cu 11 kg-lele lui si cu crizele lui de urlete. E mandra mami si de taicul nostru, care- l ingrijeste noaptea pe Art, pentru ca ea sa ia o pauze si sa faca fata zilei urmatoare. E cam nemultumita de sine, caci nu da jos kilele alea multe, e nearanjata, obosita, schioapa si ... cam nervoasa si demoralizata...sa speram ca primavara o sa aduca o schimbare si in starea ei...
Acum va salut pe toti prietenii mei!





