Va pup pe toti si va multumesc pentru gandurile frumoase si pentru urari. Sper ca toata lumea a avut un Paste frumos ca al meu...
Chiar daca nu am fost la biserica la Inviere (pentru ca nu sunt inca botezata) mi-a placut mult la bunicii mei de la Calimanesti: am fost cuminte, am dormit mult si am papat bine. L-am cunoscut si pe bunicu de acolo si m-a placut foarte mult. Mami m-a dat in leagan cu tot cu londou si tare bine am dormit! Si pe drum mi-a placut, atata timp cat mergea masina...daca se oprea aveam ceva de protestat.
Apoi am venit acasa. Si aici e foarte bine. De vreo 2 zile sunt cam agitata, mami si tati nu stiu ce am, iar eu daca as putea sa le spun..le-as spune. Dar nu stiu decat sa plang. Sunt o iubita si imi place tare mult sa stau pe burtica la mami sau la tati...la oricine vrea sa ma tina. Mami imi canta, imi citeste povesti, dar acum ma doare ceva si mai plang.
Haideti sa va spun isparva mea de ieri: m-am dus la bunicii mei de-aici sa stau putin cu ei, ca mami si tati aveau treaba vreo ora-doua. Cand s-au intors au sunat ca vin sa ma ia si mamaita m-a pus in carut sa iesim afara sa ii asteptam. Am inceput dintr-o data sa urlu de m-am invinetit la fata. M-a luat imediat in brate dar cica nu mai respiram. Eram aproape vanata si nu mai respiram. S-au speriat asa de tare ca mamaita a iesit plangand in hohote si le-a spus parintilor mei ce s-a intamplat. Era asa speriata, a crezut ca mor in bratele ei.
Voi, bebeilor, ati facut vreodata asa ceva? Care e motivul pentru acest comportament?
Astept raspuns de la voi si va
![Pupic [pupi]](./images/smilies/pupic.gif)
pe toti!
Cu drag, Alexia Ecaterina