Va salut pe toti si vreau sa va spun povestea mea. Mami imi spune Piscotel, pentru ca la "sosire" aveam 2200g. Si eram mic si subtirel ca un piscotel.
Povestea mea incepe cu 12 ani in urma cand tati a zarit-o pe mami pe holurile facultatii. Au durat cateva luni pana a reusit sa o cunoasca personal, datorita unei coincidente fericite: o ruda a lui tati locuia in acelasi bloc cu mami. Era insa o problema: in viata lui mami exista altcineva in acel moment. A trebuit sa astept si sa "muncesc" pana sa-i fac sa se cunoasca, apoi dupa 6 ani sa fie in sfarsit impreuna, sa devina un cuplu, iar dupa alti 4 ani, in seara ajunului de Craciun tati sa o ceara pe mami de sotie in cel mai romantic mod cu putinta, la lumina primului brad impodobit impreuna, cu un boboc de trandafir pe care mami il pastreaza, in petalele caruia astepta un inel micut de logodna. La 4 luni diferenta, pe 24 aprilie legatura lor devenea oficiala si astfel intr-un fel sau altul deveneam un gand inca nerostit. Eram pe calea cea buna... Peste inca 4 luni si 4 zile, pe 28 august avea sa aiba loc cununia religioasa. In acel moment nici unul dintre ei nu stia ca ziua de 23 iulie, o zi ca oricare alta de altfel, era ziua ultimei menstruatii a lui mami, zi care se ia in calculul unei sarcini. Nunta a fost minunata si in noaptea aceea am vrut intr-un mod timid sa o fac pe mami sa inteleaga ca aveam sa apar peste cateva luni. Ea nu avea cum sa inteleaga, era prea obosita si a crezut ca asta e motivul starii de lesin. A urmat apoi voiajul de nunta, in timpul caruia mami imi suspecta prezenta dar nu avea dovezi. Au urmat apoi la interval de 2-3 zile 2 teste de sarcina, care spre uimirea si fericirea lui mami, dar si a lui tati, in egala masura, au iesit pozitive. Aventura mea incepuse deja de destula vreme ca aveam aproape 7 saptamani. La intoarcere, imediat a doua zi au fost la doctor si bine au facut, pentru ca in afara de confirmarea existentei mele, au aflat ca desi eram in regula eram situat cam jos. Asa a inceput tratamentul de mentinere al unei sarcini fara mari probleme, decat doar durerile de maini ale mamei, care nu numai ca nu putea sta in nici o pozitie, dar nici nu se putea odihni. Ce mai la deal, la vale, cu o precizie matematica, la exact 9 luni, de la 23 iulie aveam sa vin pe lume prin operatie cezariana,pe 23 aprilie (chiar de Sf. Gheorghe - pe care il consider ocrotitorul meu..., chiar daca nu ma cheama George) nu inainte sa declansez eu nasterea si sa se fisureze membranele. Mami fusese prevazatoare si chiar in aceeasi zi stabilise venirea mea pe lume cu doamna doctor. Eu insa fusesem mai iute si ma grabeam. Am venit pe lume fara nici o problema. Am fost vioi din prima clipa si am tinut sa-mi anunt sosirea cu un "Oaaa!" traditional. 5 minute mai tarziu aveam sa o cunosc pe Mami si 10 mai tarziu, pe tati. Am primit scorul Apgar 8 pentru ca eram tare micut (2200g...) dar plin de viata si alb ca laptele. Mami era cu ochii plini de lacrimile bucuriei, dar era inca in operatie si prima privire ochi in ochi si prima imbratisare a avut loc abia a doua zi in zori, pe la ora 7. De atunci suntem nedespartiti eu si mami si tati, dar el acum are un nou servici si pleaca de dimineata si vine seara tarziu. Munceste mult. Spune ca venirea mea pe lume il motiveaza. Amandoi graviteaza in jurul meu si ma iubesc. Pe 23 iulie am fost si botezat... Sunt tare cumintel si papacios. Am acum 5500g si tot "piscotel" sunt pentru mami. Mami e tare fericita ca eu nu pap noaptea. Mergem la plimbare in fiecare seara cel putin doua ore, iar la intoarcere facem baita, papam si apoi...la nani. Dorm cam 7-8 ore si ma trezesc pe la 6 dimineata cel mai devreme. De aici incepe o noua zi. Uneori dorm putin ziua, maxim 3-4 ore, in total. Stau cu mami, vorbim, cantam, dansam. Eu de multe ori incerc sa-i spun ceva lui mami si ii povestesc de-ale mele, dar ea nu stiu ce crede... Acum ... de vreo saptamana mami a observat ca ma mananca gingiile. Oare nu-i prea devreme? Eu tin binisor capusorul de la 3 saptamani. Am gangurit la 1 luna si cateva zile aproape ca stau in fundulet, desi lui mami ii e teama sa nu afecteze coloana... Sunt minunea ei, asa spune ea. Daca ma vedeti, o sa stiti de ce e asa topita din dragoste pentru mine. M-am nascut din dragoste si asta raspandesc in jur. Da! e adevarat! Un copil e o minune si asta nu o spun eu o spune orice parinte care priveste atent in ochii copilului sau. Mami si acum se uita dupa mamici cu burtici pe strada; ii sunt asa de dragi si se gandeste cu nostalgie la momentele cand ma purta si ea ca ele, ca sa nu mai vorbim ca am de catva timp "semnale" ca mami peste vreo doi ani ar vrea sa-mi aduca o surioara sau un fratior. Eu deja sunt in tratative cu un ingeras care-mi da tarcoale. Imi cere sfatul, cum si ce am facut ca sa vin pe acesta lume. Cine stie? Poate ca peste doi ani, sau mai mult, actualul ingeras va fi alaturi de mine ... Atunci o sa va povestesca el aventurile lui amniotice. Eu insa, acum sunt aici si va salut pe toti,bebici, mamici si tatici... Astept sa va cunosc si sa impartasesc ganduri cu voi...
Pe curand!
Semneaza Piscotel, alias Victor-Patrick (sunt ca o victorie...)
![[bebe]](./images/smilies/copil.gif "bebe")
atat de dornic de nazbatii.
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
