by Petit coeur » Thu Jul 31, 2008 10:28 am
Multumesc mult ptr raspunsuri. Din pacate nu ma vor consola. Am citit atatea despre avantajele alaptarii incat voi considera mereu ca n-am facut destul pt Patrick. El nu a supt niciodata la san, si voi avea mereu un of in inima ca n-am simtit bucuria de a-mi stii copilasul iubit la san. Am racit tare rau la rinichi si am tot tras-o cu antibiotice. Inintial doctorita mi-a dat pe injectabil antibioticul, pe vena, sa nu fie de lunga durata, apoi mi-a fost mai bine dar a recidivat. In timpul tratamentului nu am avut voie sa-i dau lui lapte de la mine fiind sub tratament, dar am constinuat o vreme sa mulg, si aruncam. In acest timp a papat Aptamil. e tot Milupa, am gresit eu nu e Milumil, e Milupa. A luat bine in greutate, si acum, dupa o noua doza de antiinflamatoare, doctorita mi-a recomandat sa renunt la alaptare ca bebe oricum si-a luat anticorpii si merge bine cu Milupa. Patrick creste, incepe sa fie mai bine si cu colici, ii pun sab Simplex in biberon. Doame bine, papa mai mult la o masa si ma pot odihni noaptea. Am fost terminata si cu boala asta, mi-a fost atat de rau in primele zile, nici din pat nu m-am putut ridica singura primele 2 zile cand m-a luat. Nu stiu ce ma faceam singura cu un pui mic langa mine. Tati lui a fost tot plecat, m-am si suparat pe el ca n-a incercat macar sa isi faca liber sa stea ,macar cu puisorul. E atat de greu sa fi bolnav si sa nu poti avea grija de tine. cred ca cel mai important in viata e sa fi sanatos, ca apoi reusesti cumva sa le faci pe celelalte. M-am simtit atat de neajutorata, si stiam ca Patrick are nevoie de mine.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
[/url]