....adevarul si numai adevarul!!!!!

[crialex]

Am un frate cu 2 ani mai mare.Cand eram mici ne bateam ca blegii,dadea el,dadeam si eu.In adolescenta ne-am cam indepartat unul de altul,dar curios,ne-am apropiat in momentul in care el a intrat la facultate si venea acasa cam la 2 luni Am realizat cat de mult tin la el in momentul in care s-a casatorit.Am bocit la nunta lui mai ceva ca la o inmormantare Aveam o senzatie tampita ca nu mai este "al meu" Acum e plecat in America si probabil o sa ne mai vedem pe la nuntile copiilor nostri Saptamana asta a fost una destul de dificila pt mine ,i-am simtit lipsa cumplit.Mi-am dat seama ca nu-mi lipsesc parintii cat imi lipseste el.Am realizat cat este de departe si ca daca am nevoie de el nu poate fi fizic langa mine.Hai ca ma apuca bocitul

Mentin intrebarea

[MIRI2005]

Eu am un frate mai mic cu 2 ani. Maica ce ne mai bateam si ne daruiam la epitete.......... Ma chinuia, imi fura capul papusilor si mi le ascundea , mi le rupea, imi citea jurnalul si apoi il tinea minte si-l "recita' la masa de seara, de fata cu ai mei
Acu nu prea avem treaba. Doar asa "ce faci?" "dregi?".
Voi?

[oly76]

Fratele meu e cu 9 ani mai mare ca mine. Eu "exist" datorita lui, el a vrut o surioara si ai mei l-au ascultat. Cand eram mici il nenoroceam (aruncam dupa el cu tot ce-mi cadea in mana) si cum se apropia de mine urlam: "mami ma bate" si mama il certa, ca el e mare, e baiat, etc. aveam o placere incredibila in a face asta. Cand am crescut a fost "profesorul" meu personal de mate, fizica, etc, de viata de tot ce vreti. La nunta lui, ca si Cri, am plans lacrimi de crocodil si am mai plans la fel in fiecare zi o saptamana dupa ce s-au mutat.......... Acum suntem departe, ne sunam de doua-trei ori pe luna si vorbim destul de mult, dar nu e la fel cu momentele in care eu inca eram acasa.

Voi?

[ygrec]

Intre noi e o diferenta de 5 ani.El este mai mare. Dincolo de episoadele de "trista amintire" din copilarie cand nu "cadeam de acord" nu m-a batut niciodata, a avut grija de mine, atat doar ca eu ma enervam ca nu ma lasa sa ma joc si eu cu "gasca" lui, si atunci tipam ca o apucata.
In adolescenta nu prea am fost prieteni, se simtea clar diferenta de generatie, de preocupari. Mai apoi, dupa 20 de ani ai mei,am devenit prieteni buni si imi acorda o foarte mare incredere, de care ma bucur si acum. Din pacate insa...nu ma inteleg cu sotia lui, nu suntem pe acelasi calapod, iar el a facut candva greseala, repetata, de a-i spune ca "sora mea nu ar fi facut asta/sora mea nu a procedat asa", iar ea s-a simtit cumva frustrata si nu ma prea are la inima. Azi, cu ea sau fara ea, suntem mai mult decat uniti in jurul mamei, in cu adevarat greaua incercare pe care o traversam ca si familie, datorita mortii neasteptate a tatalui nostru.
Intre noi este o legatura frateasca si micile animozitati din familie, nu o zdruncina.

[ygrec]

Intrebarea:

Ce-ai face daca ai ramane fara bani?

[cristina_gl]

Intrebarea asta parca mi-ai fi adresat-o mie in special.
Supravietuiesc, incerc sa fac altii si sper ca va veni ziua cand se vor inmulti iar. Daca nu, obisnuinta e a doua natura. Din pacate, ma obisnuisem sa avem bani. E greu. Sincer.

Tu?

[cristina2012]

Mama, ce intrebare! Am 4 copii, asa ca de bani, de sanatate si de rabdare am nevoie ca de aer. Mi-am pus si eu de cateva ori intrebarea asta si n-am gasit raspuns.
Mentin intrebarea, poate prind de la voi ceva idei.
[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]
[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]

[DRIANA]

Inainte de fiecare salariu, cand ramanem in pana de bani, imi spun: La salariul asta punem ceva deoparte, suntem mai calculati, nu mai dam iama prin magazine si hypermarketuri.
Aiurea!!!
Mentin intrebarea poate gasim solutia impreuna!

[MIRI2005]

Eu am un vecin care ma imprumuta
Cine castiga finala?

[popica70]