by mary_lou » Fri Oct 09, 2009 9:06 am
As putea scrie un foileton despre cariera mea..La inceput imi doream ,aspiram, voiam sa ajung mai sus decat altii...Sa nu ma plafonez, sa iau decizii, sa fac ceva despre care altii sa zica : ok, esti buna...Ei iata, am ajuns la un nivel mai sus si...nu e cum am crezut...E foarte greu sa te impui, sa iti castigi de partea ta oameni, unu cate unu, sa inspiri incredere si sa-ti castigi increderea oamenilor...
Asta e adevarul, nu e cum am crezut si nu sunt dezamagita, inca imi place ceea ce fac...Dar ma consum foarte mult, mi-am pierdut rabdarea si am capatat un obicei nesuferit: tip...Refulez tipand...M-am schimbat foarte mult, coplesita de raspunderi de lipsa timpului...
As vrea sa am un job, ca dupa 8 ore sa nu ma mai gandesc la el...Merg sa imi fac treaba si apoi gata...Sa imi vad linistita de casa, de familie...Sa nu credeti ca in cele mai ciudate momente : dat cu aspiratoru, scos rufe pe sarma sau chiar facand mancare nu ma gandesc - oare e bine ca am semnat aia? oare e buna decizia care am luat-o? ...E datator de frustrari sa fii in masura sa iei decizii care ii afecteaza pe altii...Sa faci hartii si sa semnezi pe niste cifre care nu sunt ale tale avand multe zerouri...
Concluzionand, da sunt multumita de cariera mea - pentru ca am demonstrat ca pot si ma mentin aici unde sunt...Nu ma vad insa facand altceva...Dar cine stie?!!
God doesn't give you the people you want, he gives you the the people you need.To help you, to hurt you, to leave you, to love you and to make you the person you were meant to be.