Forum CopilulMeu

in sfarsit m-a pus pe scris. imi este jena, cateodata, eu care scriu atat de mult, ma urnesc atat de greu. eu, un om cu atatea trairi si cu simturile la maxim intotdeauna, sa fu asa de lenesa. sunt atatea ganduri in capul meu incat nu stiu, de multe ori, ce sa pun mai repede in pagina. cred ca am scris, la viata mea, sute de mii de caractere. imi anitesc pe paginile de ziar pe care le upleam cu atata usurinta... poate am sa mai am ocazia si altadata sa o mai fac. deocamdata, va scriu voua, amicele mele din spatele monitorului meu imens, despre ceea ce au vazut ochii mei si ceea ce mi-a bucurat sufletul. Poate si cateva lucruri care m-au facut sa sufar, in tacere. de regret, speranta, omenie si mai ales dor. cred ca asta este sentimentul care pe mine ma domina. dorul. mi-e dor de tot ceea ce am vazut. in fiecare an as revizita ceva ce am vazt deja si inca un loc nou. e loc suficient in sufletul meu pentru a retrai ceva deja indragit, si a acumula ceva nou, sentimente noi, care sa-mi bucure simturile.

turcia - istanbul

unul dintre cele mai colorate locuri ep care le-am vazut vreodata. un colorit amestecat si completat de mirosuri, miresme si zgonote. zgomotele oamenilor, care au mereu ceva de vanzare, zgomotele marii, a vapoaret

ops se pare ca poza cu sabia lui stefanut nu a iesit
o mai punem odata

oana pleaseeeee go on ...
poate te mai ajut si eu cu scris si poze...

daca veti merge in istanbul, desi dupa atacurile de zilele trecute e greu de crezut, si veti purta colanti, sa nu va mire ca localnicii vor rade de voi. colantii la ei sunt chiloti. se vand la magazinul de lenjerie si se poarta pe sub rochiile lor. asa ca...
mi-a placut istanbulul in intregul lui. mi-a placut modul de a fec comert, modul de a fi servit la terasa, modul in care te faceau sa-ti mai doresti sa vii si maine, in acelasi loc. imi aduceam aminte de cum te trateaza vanzatoarele de pe la noi, cu vesnicul sictir intiparit pe fata... 'Ce doriti? Nu avem', suparate ca le-ai deranjat de la o barfa mica sau de la o tigara in spatele tijghelei. turcii sunt altfel. se invita la ei in magazin. iti aduc imediat o cafea sau un ceia de mere. sa incercati neaparat ceiul de mere. excelent. excelent. vorbesc frumos cu tine chiar daca spui de prima data ca nu te intereseaza nimic de acolo, ca doar te uiti. 'uita-te linistit ca te voi convinge eu sa si cumperi ceva'. cam asta citeam eu in gandurile lor. culoarele lungi si intortochiate ale bazarurilor pe mine m-au zapacit de tot. lumina peste tot, ca si cum ar face un omagiu. si miros de santal... ihmmm. mozaicul lor, care la prima vedere mi-a parut atat de incarcat si de vulgar, a ajuns sa-mi placa atat de mult. alb, albastru, rosu, verde. si ce rosu frumos... frumos ca petala unui trandafir abia imbobicit, departe de zgomotul de prafyl de pe la noi. o adevarata simfonie de culori. superb.
si inca un detaliu. toate drumurile duc spre bazar. oriunde veti merge, spre finalul zilei, inaintede inchidere, tot spre bazar veti ajunge. e ca un drog. te cheama mereu. mereu mai este ceva de vazut, ceva de revazut sau ceva de admirat.

atentate sunt peste tot in lume, din pacate.

foarte frumos!

distractie placuta si poate aduceti niste fistic iranian acasa si niste ceai de mere granulat. ce-as mai bea un paharel.

un amic de-al meu pleaca duminica iar la istanbul... mi-a revenit instantaneu gustul ceaiului de mere in gura. un kebab din ala cu cus-cus.... as mai merge si eu, macar o data. sa le revad pe toate. poate de data asta as stii mai bine sa sa fac si unde sa merg. zilele au trecut foarte repede cat am stat acolo si am ratat multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa le vizitez, restaurante un as fi vrut sa mananc sau cafenele unde sa stau si sa fumez o narghilea si sa beau o cafea. din pacate noi nu am fost singuri. e mai greu cand e vorba de un grup. trebuie sa tii cont de dorintele tuturor, de finantele tuturor si de nevoile celorlalti. dar data viitoare as vrea sa mergem doar noi doi. sa facem fix ceea ce vrem noi, fara a avea un program fix facut de ceilalti. mi-as dori ca toate concediile de acum in colo sa le fac singura, doar eu cu aditza, sau cu oameni care sa aiba cat de cat aceleasi nevi ca si noi.
langa vestitele moschei sofia si sultan ahmet, de exemplu, este o cafea, the green corner, unde se sta pe sezlong. superb. din pacate nu am putut intra.... dar mi-am promis ca am sa mai merg eu singura si am sa fac tot ceea ce am chef.
mi-au placut extrem de mult cafenele lor. cu masute micute, de abia iti incapeau picioarele. cu cescutele mici de acfea turceasca si mirosind mereu a cafea proaspat macinata. la fiecare zece metri mai era o cafenea. eu as fi intrat in toate, sa le incer pe toate, sa vad diferentele dintre ele.

moscheea sfintei sofia


moscheea sultan ahmet

Ce frumos, Oana!!!! Unul dintre visele mele (si eu am f. putine vise legate de calatorii in strainatate) e sa ma plimb printru-un bazar turcesc, sa merg al cafenele si sa fiu imbracata exact ca ele, sa nu ma deosebesc de peisaj... dar asta e un vis greu de implinit... nici finantele nu prea permit, copiii nici atat (cel putin in urmatorii ani), iar sotul meu niciodata (el nu suporta magazinele, pietele si hoinaritul fara rost)... dar moare dupa shaorma si kebap si viseaza si el sa le manance la mama lor acasa... Poate am sa am vreodata ocazia sa merg acolo.... ca frumos mai este!!! Ma bucur pentru pentru vacanta voastra frumoasa si multumiri pentru poze si mai ales pentru frumoasele descrieri


In mai, la Palatul Copiilor a avut loc o actiune a unei organizatii turcesti, in acelasi timp cand este festivalul copiilor romani de pretutindeni. A fost o incantare ca timp de 3 zile sa ma tot hranesc cu bunatatile turcesti (aveau expozitie cu vanzare de mancaruri traditionale... off o multime de prajituri minunate si sarmalute minuscule... ) Am si cumparat o multime de haine, saluri si baticuri lucrate cu iglita... Bani sa ai si stomac mare... Amsa ma pregatesc pentru la anu'

Eu mai mult citesc decat scriu pe aici. Cristina, va admir mult, pe tine si pe baietii tai. Si vreau sa-ti spun ca din punctul de vedere al copiilor nu este dificil sa calatoresti. Din momentul in care te-ai urcat in avion lucrurile sunt mult mai simple decat daca mergi in Bucuresti intr-un parc (daca nu e situat in imediata apropiere a casei). Ma refer la mersul cu caruciorul, urcat-coborat, mijloace de transport in comun...Apoi ma refer la trotuare si parcuri unde iti poti lasa copiii liberi fiindca nu trec masini(!). Sa calatoresti cu copiii in strainatate este mult mai simplu decat ti-ai imagina....