Forum CopilulMeu

Am decis sa deschid acest topic cu destinatie "terapeutica": el se adreseaza acelor persoane care simt nevoia sa se certe pe forumuri stricand topicurile altora. De asemenea se adreseaza celor care vin nervosi acasa si simt nevoia sa se descarce undeva.

E un loc unde sa se poata certa (on sau off topic) lumea.

Ideea nu e originala: exista o forma de psihoterapie de grup in care li se dau participantilor bate din plastic moale si sunt lasati sa se bata cu ele, ca o forma de descarcare a sentimentelor negative.

Pentru ca batele sa fie din plastic moale nu e admisa decat folosirea limbii romane literare, sau, cel mult, a eufemismelor. Fara cuvinte "dure", va rog!

Si pentru ca eu am deschis topicul, o sa incep eu!

Uh, deja ma simt mai bine!

ananda,
vorba aia, dk tot e "anger management": gusfrabaaaaaaaa....

Eu cred ca Ananda e un medic bine pregatit si nu m-am indoit o clipa ca are experienta in domeniu...
Doar poate ceva mai multa diplomatie n-ar strica (nici eu nu reusesc mereu), iertat sa-mi fie sfatul!...

Mie imi pare sincer rau ca s-a declansat acest conflict. Pe Ananda am apreciat-o de la inceput pentru sfaturile de specialitate, oferite in mod... sa zicem natural, fara a face mare caz de profesia ei (au fost situatii pe forum, m-am lovit si in rest de conceptii de genul ,,ori esti medic, ori nu esti nimic").
Pe Oana am cunoscut-o personal si intuitia nu m-a inselat: este o fata foarte de treaba, cu un suflet bun, o companie placuta. Ne stim de pe forum, plus intalnirea care a durat cam o ora si jumatate. Totusi, mi-a fost alaturi intr-un moment in care simteam ca pica cerul pe mine, iar asta inseamna pentru mine extrem de mult, in conditiile in care ,,prieteni" apropiati mi-au zis ,,e problema ta, n-am cum sa te ajut, le am pe ale mele". Mai mult, stiu ca Oana le are si ea pe ale ei. Totusi, si-a facut timp sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa-mi fie alaturi. Asa ca eu o vad dincolo de aceste discutii destul de dure, care nu fac bine nimanui.
Cu siguranta conflictul a pornit de la o lacuna de comunicare, mai precis de exprimare. Pe de o parte, ar trebui sa fim cu totii mai atenti atunci cand afirmam ceva (cu toate avem posibilitatea feed-back-ului, acesta e intarziat si uneori spiritul e deja in fierbere ), iar pe de alta parte, n-ar trebui sa analizam la sange ce-a scris unul sau altul, deoarece greselile de ortografie sau de alta natura apar cu usurinta in aceasta forma de comunicare.
Suntem cu totii stresati, dorim sa stim cat mai multe despre cresterea copiilor, uneori avem tendinta sa pornim de la adevaruri pe care le consideram universal valabile. Iar diplomatia mai lasa de dorit, caci, in afara de ce discutam pe-aici, mai avem si alte probleme. Haideti sa nu mai dam cu pietre si sa ne respectam, indiferent ca inainte de numele nostru scrie sau nu profesor, doctor, inginer, avocat...
Ananda, inca o data sper sa nu te superi, dar nu vad rostul acestui subiect. E numai parerea mea.

Si mie imi plac deopotriva si ANANDA si OANAD. Mesajele lor sunt pline de suflet si sfaturi bune. O fi fost o zi proasta.....
OanaD mi-a parut f rationala iar Ananda.......................doctor frate!! nu gluma si parca si putin psiholog

Am ramas f uimita ca tocmai ele 2 s-au "ciocnit" pe forum. Nu ma asteptam.

Hai dati-va mana fetelor. Pup micutele nervoase (pt calmare)
Gusfrabaaaaaaa.

Eu nu o cunosc pe Ananda, nu o cunosc pe Oanad. Fusei si eu pe la topicul respectiv si initial parea ca Oana a inteles explicatiile Anandei pentru ca apoi sa izbucneasca. Ceea ce nu suport, nu e corect si nu mi se pare normal? Faptul ca Oana o ataca PERSONAL pe Ananda fara sa o cunoasca. Nu mi se pare ca Ananda a facut la fel, desi putea sa o faca. Daca mergeti la subiectul cu pricina o sa vedeti ca tonul tare e dat de Oana si inca nu reusesc sa inteleg de ce. Asa cum zice Carmen, Oana e o sufletista si mie imi face placere sa o citesc, dar nu-mi place cand cineva raneste in mod gratuit pe altcineva. Era un subiect despre premergator, nu despre o problema "vitala". Fiecare spunea ce crede. Nimeni nu facea afirmatii universl valabile, isi spunea parerea. Sau nu se mai poate face asta? Daca nu se mai poate e OK. Eu pana acum nu am avut niciodata impresia ca o parere, o alta parerea de fapt, nu este dorita, dar in acest caz mi se pare ca cea care crede ca are "adevarul suprem" e Oana. Fiecare gandim diferit, fiecare strange informatii din cat mai multe parti ca sa ia o decizie in cunostina de cauza, daca o parere nu e dorita nu pune intrebarea, asa se rezolva tot.
Concluzia, ele se vor impaca, sunt sigura, ca asa e normal, dar gustul amar va ramane amandurora, si nu doar lor.

Daca pot veni si eu cu parerea mea nu vin in sprijinul nimanui ci pur si simplu d.p.d.v. medical si ca mamica.
Acum aproape 13 ani cand am nascut fata era in mare voga premergatorul.
Pe atunci circulau variantele -cand micutul tine bine spatele, poate fii pus in premergator.
Lucru pe care l-am facut.Pot spune ca fata s-a dezvoltat psiho-motor f.bine,dar este punctul meu de vedere ca parinte al ei.
Nu am avut probleme medicale.
Insa la cel de-al II-lea copil deja aparusera ,,noutatile,,
Nu este indicat ca micutul sa stea in prem.copilul tb sa se ridice singur de marginea patutului,lucru pe care teoretic ,tb sa-l faca de la 7 luni,iar micutul tb sa paseasca singur in jurul patutului.
Acesta era momentul cand copilul are voie sa stea in prem.
Iar faptul acesta nu constituie un avantaj ptr el ,d.p.d.v.psihomotor,ci acest lucru ajuta parintele.
Picioruse in ,,x,,,deformari ale coloanei vertebrale ,am vazut in timp.
Nu pot spune ca premergatorul este o cauza exclusiva,insa daca mai...multe guri graiesc acest lucru...ptr mine ca mamica a fost mai simplu sa evit premergatorul.