Forum CopilulMeu

Buna ziua ,nici nu stiu cum sa incep....sint insarcinate in 4 luni,m-am despartit de prietenul meu imediat dupa ce am ramas insarcinate,l-am anuntat..a ramas mut cand a aflat,mi-a spus ca ma va suna el sa ne intalnim cand va avea timp.
tot eu l-am sunat pe la 3 luni sa-i spun decizia pe care am luat-o de a pastra copilul,insa mi-a replicat el nu poate avea copii, am ramas socata e imposibil,l-am iubit el a fost singurul cu care am fost in acea perioada,i-am propus testul ADN,aveti idee cat costa si cat timp dureaza aflarea rezultatului? eu vreu sa-i dea numele copilului,nu stiu ce se va intampla,de atuni nu mai stiu nimic de el,inca nu pot sa cred ca exista barbati atat de cruzi !

Suna-l si spune-i ca intr-adevar copilul nu este al lui.
Sa vedem daca o sa ii convina sa auda asta.

Nu inteleg de ce l-ai sunat abia cand erai insarcinata in 3 luni. Inteleg ca te-ai decis sa pastrezi copilul fara a tine cont si de parerea lui. Atunci nu inteleg de ce te mai miri ca se comporta asa. A-i propune testul ADN e ca si cum ai admite ca nu are incredere in tine si atunci ma intreb cum de ai stat cu un asemenea om.
Si eu sunt insarcinata, desi nu sunt casatorita, insa astept intai parerea prietenului meu inainte de a lua decizia finala. Si crede-ma ca nu e usor...
Daca ti-ai asumat responsabilitatea de a pastra copilul indiferent de parerea tatalui, atunci focalizeaza-ti atentia asupra acestui bebelus si lasa-l in pace.
Daca ii pasa de soarta voastra, mai ales ca stie ca esti insarcinata, va veni la tine. Daca nu, dus va fi!

vreau sa-ti spun ca sunt intr-o situatie asemanatoare.si eu l-am anuntat ca sunt insarcinata iar el a reactionat destul de urat.am incercat sa-i gasesc scuze, m-am gandit ca poate fi speriat, l-am lasat sa se gandeasca, iar la un moment dat i-am spus ca eu sunt decisa sa pastrez sarcina, iar de-aici va fi decizia lui daca va vrea sau nu sa aiba un rol in viata copilului. A dat semne de viata dupa aproape o luna, cu intentia destul de clara de a forma o familie pentru copilul nostru. a fost de-ajuns sa stam impreuna o saptamana ca sa-mi dovedeasca ca nu e pregatit pentru o viata de familie si de altfel nici sa fie tata. au trecut de atunci trei luni, timp in care am incercat sa-l inteleg,sa privesc totul din punctul lui de vedere, am incercat tot ce-a fost posibil omeneste dar nu am reusit decat sa-mi provoc suferinta. acum am incetat sa mai sper, mi-am dat seama ca nu merita. asa ca si tu poti sa astepti si sa speri ca intr-o zi te va cauta si ca va accepta copilutul.dar ai incredere intr-un om care a fugit si te-a abandonat intr-un moment in care aveai cea mai mare nevoie de el? gandeste-te ce fel de tata va fi pentru copilul tau. gandeste si traieste pentru acest suflet care se va naste si care va fi doar al tau...pentru ca numai tu ai fost"alaturi" de el.

Draga mea un copil este o binecuvantare indiferent daca tatal il recunoaste sau nu. Bucurate deocamdata singura ce-i drept de binefacerile sarcinii.In timp nu o sa-ti para rau de decizia pe care ai luat-o (de a pastra copilul cu sau fara ajutorul celuilalt parinte).Felicitari.

eu am fost in situatia ta in urma cu sase ani si sa stii ca nu mi-a fost usor deloc,dar nu am regretat nici o clipa.am stat cu parintii mei care mi-au facut viata imposibila,dar cum dumnezeu e sus si le vede pe toate mi-a dat un sot si un tata copiilor mei super.acum sant fericita si implinita,iar despre tatal biologic al fetitei mele nici nu vreau sa aud.replica,,nu este copilul meu"o spun toti nenorocitii care nu vroiau de fapt decat cateva nopti fierbinti,iar atunci cand vor vedea ca gluma se ingroasa,cu siguranta isi vor lua talpasita.decizia de a avea un copil ai luat-o singura netinand cont de parerea lui,prin urmare tu trebuie sa te concentrzi asupra ta si a copilasului tau si despre prietenul tau uita pentru ca este in zadar sa crezi ca intr-o zi va va accepta pe amandoi.Multa sanatate si putere sa treci peste toate cu bine!!!

rianna,poati sa-l obligi sa faca testul si ulterior sa-si asume responsabilitatea dar ma intreb daca asta vrei intr-adevar.Tu vrei sot,tata dragoste nu vrei doar o alocatie nenorocita si un nume pe care il vei uita oricum.Si al meu sot a a facut aripioare cand a aflat de bebe ( si eram casatoriti in toata regula).Am zis, ai plecat sa-ti fie de bine.Mi-am crescut fetia in liniste ,acum are 8 ani.Acum doi ani am gasit iubirea adevarata, tata pt copilul meu si omul daruit de D-zeu.Nu te chinui sa educi un aventurier, bucura-te de sarcina, de bebele tau si lasa testele si alte alea judecatoresti ca nu-ti vor aduce decat neplaceri.bafta ...unii oameni pur si simplu nu merita sa aiba copii

Cred ca Rianna a nascut demult...povestea ei este din 2004. Oare ce face acum ea si bebelusul de atunci???

Apropo Miha75. Ai perfecta dreptate in ceea ce spui referitor la "aventurieri". Si eu imi crec minunea de fetitza singura ...

Eu am fost