Forum CopilulMeu

Titlul poate suna a "cliseu", insa durerea din spatele lui este nemasurata... Si o port in suflet de doi ani jumate, de cand s-a nascut copilasul meu superb iar taica-su a decis tot pe-atunci ca e mai bine sa divortam...
E adevarat ca "ce nu te omoara te intareste" insa oare cum te poti "aduna" pentru a avea o cariera si a fi o mama buna pentru copilul tau, cand tu insati simti ca uneori iti pierzi puterile?
As dori sa stiu daca exista vreun Grup de Sprijin (moral) pentru parinti singuri ( mai bine zis "mamici singure", noi fiind cele care se pare ca ne luptam cu viata, ca nu avem de ales, ca ei se sustrag cand ti-e lumea mai draga, fara prea multa bataie de cap...) Imi intelegeti frustrarea? [:(]
as vrea din tot sufletul sa impartasesc opinii cu mamici in aceeasi situatie, sau similara, m-ar ajuta mult....
Multumesc anticipat!

si eu sunt o mamica singura ,necasatorita .si eu sufar dupa iubirea mea si numai bebelusul meu imi poate alina suferinta ,atunci cand se va naste .spune-mi ,camistefide ,de ce s-a mai insurat cu tine daca nu vroia copii ?si de ce a plecat cand s-a nascut bebelusul sau inainte sa se nasca el ?EL isi doreste mult copii ,dar nu acum ,iar eu l-am inteles si am ales sa fac un copil cu barbatul pe care il iubesc ,stiind ca oricum il voi pierde .chiar m-a intrebat EL cum il voi creste ,de ce am facut asta cand EL avea incredere in mine ,m-a rugat sa nu ii pun numele LUI daca va fi baiat (si e baiat ,cum mi-am dorit) ,mi-a zis sa nu ii trimit invitatie la botez si a spus ca spera sa nu semene cu EL .Oricum ,EL e foarte convins pt ca eu in repetate randuri i-am spus ca nu e al LUI iar cand lumea ma intreaba al cui e si unde-i taica-su ,prefer sa evit subiectul .Cat despre ce-i voi spune lui bebi cand va creste ,nu m-am gandit .Eu sper sa semene cu TATICUL lui pt ca e un barbat frumos ,si sper sa aiba si o parte din caracterul LUI .Dar deocamdata vreau sa se nasca sanatos .[/b]

Draga Malina, noi ne-am dorit copilasul, insa numai eu m-am gandit ca va fi kiar un copil, cu adevarat..el cred ca visa cai verzi pe pereti. Oricum, pana sa devii parinte oricum nu iti dai seama, ca mama ce te asteapta..... baietelul meu, slava Domnului, este cel mai frumos, destept si cuminte copii din cati am vazut, daca ar sti ta-su cat a pierdut lasandu-ne balta.... Vai de capul lui, ca a facut greseala vietii lui. nu e normal ca un tata sa nu isi doreasca copilul, sa nu vrea sa il vada, sa nu ii semene, sa nu ii vorbeasca, sa nu il cunoasca....Oamenii astia sunt animale mai degraba....Adica al mei kiar asa s-a comportat, copilasul meu avea 3 saptamani de viata cand ne-am despartit, iar marele scandal a inceput inca de dianinte de a se naste, luand amploare la maternitate, la 3 zile dupa ce am nascut, cand a plecat val-cartej de nebun din oras pt ca i-am spus de mica malformatie a baietelului, care se "repara" prin operatie. in loc sa imi fie alaturi el a fugit...pe urma s-a intors, ne-a luat dar cu scandal, sustinand in continuare ca eu sunt de vina pt toate, bestemandu-mi parintii, si pe mine si inrait pana la Dumnezeu.... clipe de cosmar am avut in lauzie, pana sa bage divort, si numai eu stiu prin ce am trecut, insa deh...Dumnezeu m-a intarit ca sa imi pot creste copilul normal si sa ii ofer o viata normala.
Nu stiu ce fel de persoana esti tu, insa iti pot spune ca, o data ce nasti vei ajunge sa constientizezi ca cea mai importanta fiinta pentru care ti-ai da si viata este copilul tau. Barbatii..kiar si cel pe care la-i iubit pana la cer si inapoi...sunt niste lepre....niste piedici in calea noastra, in calea unei vieti normale. dupa mine, nu se merita sa iti pierzi capul dupa nici un barbat pe lumea asta, sunt numai vise desarte atunci cand sufletul nostru nu cauta ceea ce conteaza cu adevarat pe pamantul asta, in viata asta efemera, ci se lasa purtat asa, in voia sorii, pentru ca sa urcam pe un piedestal foarte inalt dar fal, si sa ne prabusim pana intr-un hau din care ne ridicam singure, neajutorate, cum putem...daca ne mai ridicam. Practic viata noastra a fost marata de trecerea acestor barbati,insa ei nu stiu, isi duc viata mai departe cu seninatate, iar noi suntem "condamnate" pe viata la chin. A avea un copil este o mare fericire, dar cand nu il cresti asa cum se uvine, in liniste si armonia familiala ( daca exista pe undeva, ca e f rara0...e un chin pentru toata viata. ai sa vezi cata bucurie iti aduce baietelul tau, sa dea dumnezeu sa fie sanatos si ai sa vezi cata putere iti da totodata sa infrunti viata mai realist, neiubind decat pe cel care iti merita cu adevarat pe pamantul asta: copilul tau.
iti doresc multa putere sa treci peste toate. spune-mi esti pregatita pentru bebe..adica asa sufleteste, material? Parintii te sprijina? Ai mei ma sprijina enorm de 2 ani si 8 luni de cand s-a nascut bebe..altfel nici nu stiu cum as fi reusit..sa ma mentin cu mintea ok, sa ma angajez si sa cresc si copilasul :)
Astept vesti, multa sanatate, nu mi-ai spus cat mai ai pana nasti....

Trista poveste ai ... Am ramas fara cuvinte .Cum sa plece asa ?............

Eu am 28 de sapt si 5 zile de sarcina ,se vede in ticker .DPN : 12 dec 2007

Din pacate nu am niciun sprijin din partea parintilor si nici nu lucrez ,dar pt cine poate sa inteleaga cuvintele "mi-am dorit din suflet un copil cu barbatul ce-l iubeam" e simplu .Intr-adevar ,imi va fi extrem de greu ,ma ia groaza cand ma gandesc ,realizez ce se intampla ,dar nu mai am cale de intoarcere .Asta am ales ... sa ma un copil .

Pregatita sufleteste sunt ,desi mi-e dor de mor de taticul lui si as face orice sa fie cu mine ,dar nu vreau sa ma marit .vreau doar sa fie el cu mine .dar nu pot sa il oblig si nici nu vreau .nu as vrea sa stea cu mine pt bebe ,as vrea sa stea pt mine ,pt amandoi .or eu am avut de ales si am ales ceea ce iubesc mai mult .pe bebi . Acum am ramas singurica ,doar cu bebele si cu Dumnezeu si o sa imi cresc puiul singurica iar pe taica-su nu o sa il condamn .Stiu ca in sinea lui il iubeste (si simte ca e al lui ,chiar daca eu i-am zis de mii de ori ca nu e al lui ,ca l-am facut cu altul) numai ca nu si l-a dorit acum .Dumnezeu mi-a luminat mintea si in cele din urma l-am inteles ... "nu acum" .Asta e ,viata merge inainte ,cu sau fara el .Sa-mi dea Dumnezeu un bebe sanatos ,sa ma bucur de el si sa pot sa il cresc cum trebuie ,in rest nu-mi mai trebuie nimic ...

Curajoasa mai esti.....ca ai luat decizia de a avea un bebe , asa, idiferent ce iti va rezerva viata....imi imaginez ca din prea multa iubire pentru tatal lui...Dar ti-ai pus vreun pic intrebarea daca merita sa il iubesti atat de mult pe El, pe tatal copilului? de ce atata sacrificiu pentru un om care evident nu te iubeste la fel, daca ar fi fost asa mi se pare fiesc sa fi fost langa tine din prima clipa, sa iti impartaseasca sentimentele...si nu sa ii cauti tu scuze de genul "nu e pregatit pt copil"; nici al meu nu era "pregatit" si a urmat "show"-ul; cand pornesti la drum trebuie sa fii pregatit, nu ai incotro; daca nu esti va merge rau mai devreme sau mai tarziu; un copil e o responsabilitate enorma...cum ai de gand sa ii oferi totul? eu cred in minuni insa mai cred ca trebuie sa fim si ffff realisti cand includem in planurile noastre un bebe...uite, eu am regretat f mult ca nu m-am gandit de 10 ori inainte sa am copilul, cu cine il fac intr-adevar. nu regret deloc copilul, ca e superb din toate pdv insa regret ca a trebuit sa aiba un tata asa nenorocit, care sa nu ii fie alaturi cand creste si care il va determina pe copil sa sufere poate toata copilaria lui intrebandu-se unde e tatal lui, de ce alti copii au tati si el nu are, cu ce a gresit de nu l-a vrut...asa sunt copiii, au tendinta sa isi ia asupra lor vina pentru ceea ce li se intampla... Of Doamne, eu am invatat ca Dumnezeu nu ma lasa sa cad daca Il rog sa nu ma lase, ba din contra, si crede ca si bebe al meu va fi bine in cele din urma si va avea o viata frumoasa, insa cumplita a fost durerea
pe care a lasat-o in urma experineta asta urata.
Unde vei locui cu copilasul? ce pacat ca nu te sprijina parintii...e si mai greu de una singura cu bebe...insa Dumnezeu te va ajuta!!!! Iti doresc multa putere si nadejde sa poti face fata la toate....

Da ,sunt constienta ca e posibil sa nu ma fi gandit bine inainte ,dar de acum nu mai am incotro ... mai am 11 saptamani ,nu ma pot intoarce din drum .Cred ca daca as mai fi pusa o data in situatia asta ,as alege la fel .Unde voi locui cu copilasul ?Probabil cu sora mea mai mare ,unde locuiesc si acum desi ei nu prea ii convine ,dar de-acum ce sa imi faca ?A zis ca daca seamana cu taica-su ,sa nu il vada ,ca ea nu il suporta ... Dar poate i-a lumina Dumnezeu mintea in cele din urma ... Sper sa ii pot oferi tot ce o sa aiba nevoie lui Marian al meu .Deocamdata nu ma pot pronunta ,dar dupa ce o sa se nasca Marian ,o sa devin mai constienta si atunci voi putea spune exact ce ii pot oferi .Cat despre tata ,nu stiu daca e neaparat o scuza faptul ca "nu era pregatit" .Eu doar l-am inteles ,mai ales ca mi-a spus inca dinainte sa raman insarcinata "nu" .Tu cum te mai descurci ?Ce-ti mai face bebele ?

Noi facem bine, merci de intrebare..adica deh, ne descurcam. Stefi al meu merge la gradi si acum ca am intrat in comunitate, suntem baieti mari, speram sa ne acomodam foarte repede. el este foarte sociabil, si nu are probleme numai ca as vrea sa petrec mai mult timp cu el ,asa vrea orice mama, si cum sunt mama singura, intotdeauna voi fi putin timp langa el, pentru ca trebuie sa sustin si familia. din acest motiv ziceam slava lui Dumnezeu ca stau cu ai mei parinti care ma ajuta enorm, si il iubesc la nebunie pe nepotelul lor si au mare grija de el, i ofera de toate, ce mai ...nu am nici o grija cand e cu ei....
e mare lucrur sa stii foarte bine ce vei face de acum, pentru ca fiinta aceea nevinovata nu trebuie sa simta suferinta, desi in sufletul tau o sa ai lacrimi poate de multe ori...
Vei avea venituri din care sa va intretineti si tu si copilul? Cand va veni pe lume inclin sa cred ca si sora ta il va iubi, pentru ca nu are nici o vine copilasul, ei sunt ca niste ingerasi...si poate si ai tai vor fi alaturi de tine
Iti doresc multa putere.... si intelepciune sa faci asa cum e mai bine!!!

va admir pe amandoua,nu pot m-ai mult ca m-a luat plansul

camistefi ,nu stiu ce o sa se intample dupa ce o sa nasc ,dar cred ca bebele are nevoie in primul rand de dragoste si dupa aia de "averi" .normal ,pentru inceput nu ii pot oferi soarele si luna ,dar ii pot oferi atat cat sa nu duca lipsa de nimic .si e de ajuns ,impreuna cu dragostea mea .cred ca asta inseamna totul .