Dar ce o sa-i spun eu baietelului meu cand o sa creasca si o

[RobertIahn]

Vreau sa spun ca am citit despre starile de depresie de dupa nastere, dar aceasta nu mai este o depresie, ci o psihoza. Exista "baby-blue", depresie postnatala si psihoza postnatala. In ultimul diagnostic de la iesirea din spital nu se mai pomeneste nici de psihoza, ci de tulburare de personalitate borderline cu episoade psihotice. Am tinut cont si de recomandarea medicului psihiatru care a tratat-o 6 saptamnani in spital: medicul a spus ca numai grija fata de copil o mai poate ajuta, si asa s-a si ajuns sa fie externata.

[mirela_c]

daca numai grija de copil o mai poate ajuta, atunci asta ar trebui sa faci:sa o aduci acasa sa aiba grija de copil.Dar asta presupune foarte multa intelegere din partea ta, pt. ca daca tu ii reprosezi ca nu o intereseaza copilul, nu cred ca se va simti mai bine si nu ai face decat sa amplifici(daca se mai poate...)starea in care este.

[esmeralda]

Robert, cine sta acum cu copilul daca tu muncesti? Cine il ingrijeste? Si cum a reactionat copilul?

[framboise]

As vrea sa intreb si eu ceva despre aceasta vehiculata depresie post natala. Va rog frumos sa-mi raspunda cine a trecut prin asa ceva, pentru ca despre ea am citit si eu mult, deci raspunsuri din carti cunosc. Ceea ce nu inteleg eu, este ce s-ar fi facut mamele astea cu depresii in timp de razboi, sau mai stiu in ce conditii vitrege? Concluzia la care eu am ajuns este ca depresii dupa nastere avem toate. Depinde acum de fiecare dintre noi de cat suntem de constiente si responsabile de statutul de mama. Cate dintre cele care n-au avut nici un suport dupa nastere au cazut in depresia asta, si in acelasi timp au incrucisat mainile? Nu am auzit pe niciuna...Ce faceai? Iti lasai copilul in patut si Dumnezeu cu mila? Nu cred...Te fortai, mergeai mai departe, mai greu, mai usor, dar erai constienta de bebicul de langa tine si de cat ii esti de necesara. Si invers, cand ai bunicile aproape care sa se miste in front la fiecare rasuflare atunci normal ca-ti permiti sa ai depresii...si sa nu te fortezi nici cat negru sub unghie...

[Albert]

Robert cauta intelegere si rabdare sa-l ascultam, nu sa fim duri cu el. Fiecare are povestea lui, si problemele lui.Sa nu fim asa crunti ca nu este cazul Framboise, si noi avem probleme si am trecut peste ele cu ajutorul lui Dumnezeu.Femeile au nevoie de sprijinul nostru si sunt barbati si barbati, ca si voi de altfel, unele puternice, altele mai putin puternice dar toti avem suflet si sentimente.putina intelegere nu ar strica.

[RobertIahn]

Ceea ce va rog este sa nu faceti confuzie intre [i]depresie[/i] si [i]psihoza[/i] postpartum. Am citit si m-am documentat si eu (http://www.depressionafterdelivery.com) cum am putut la momentul respectiv (adica acum 3 luni). Acestea exista, dar nimeni nu te avertizeaza asupra lor. Este ca si cum urmezi o scoala de soferi, iti iei carnet de sofer, dar nimeni nu te avertizeaza ca poti avea accidente... Dar pentru asta exista Codul Rutier.
Dar inainte de nastere nimeni nu ne-a avertizat de aceste riscuri, desi medicul nostru de familie avea aceasta obligatie atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere, pana la 4 saptamani.
Am atras atentia medicului la timpul respectiv, de fapt am vrut numai sa stiu daca mai ales dupa nastere a avut-o macar in vedere, dar raspunsul medicului a fost ca ne-a exclus (in mod abuziv, zic eu) de pe lista lui cu pacienti. Am intrebat si eu pe forum-ul CASAN cu este posibil asa ceva, dar nici acum nu s-au sinchisit nimeni sa-mi raspunda.
Sa stiti ca eu m-am luptat mult pentru sotia mea si pentru copilul meu si cine este vinovat de situatia creata va trebui sa raspunda conform legii.

[framboise]

Mai Alberte, dai si tu cu bata in balta. Daca ai fi citit postarile mele ai fi inteles ca eu sunt alaturi de Robert si ii inteleg situatia. Te-ai trezit si tu cu o postare si te legi de mine . In schimb, ma simt datoare sa-ti multumesc cu cata atentie si interes imi cauti postarile...

Pentru tine, Robert, postarea mea de mai sus n-are nici o legatura cu tine sau cu sotia ta. Am profitat s-o pun aici pentru ca se vorbea despre depresii.

[RobertIahn]

Link-ul pe care il propusesem mai sus este spre un site intretinut de Spitalul de Copii din Boston. Acest site trateaza pericolele psihice care pot aparea dupa nastere.
Dupa cum puteti citi acolo, in SUA statistic psihoza postpartum poate aparea cu o probabilitate de 1:1000. Dar acolo am inteles ca o femeie gravida este tinuta sub observatie de cel putin 2 medici specialisti pe perioada sarcinii si dupa nastere. Pe cand la noi daca pomenesti de asa ceva se supara medicul de familie si te scoate de pe lista, fara ca sa pateasca nimic din punct de vedere legal.

[mirela_c]

pentru fambroise: ai dreptate in ceea ce priveste depresiile postnatele. Eu am avut (pot spune ca am scapat de ea)la cateva luni dupa nastere si nu am avut pe nimeni care sa ma ajute, in afara de sotul meu, asa ca bb m-a readus din nou intr-o stare de normalitate, constienta fiind(abia acum ) de cata nevoie are bb de o mama sanatoasa. Insa,din cate stiu eu,aceasta depresie se manifesta la persoanele cu o anumita sensibilitate psihica si daca ele nu au suportul necesar pt. a trece singure peste asta sau nu se trateaza in acesta perioada se ajunge
la aceasta psihoza postnatala, care necesita chiar si internarea, asa cum este cazul sotiei lui Roberthlam.
Mi-am permis sa-mi spun si eu parerea si inca o mentin: sotia lui este [b]bolnava [/b]si are nevoie de iubire si intelegere, nu de reprosuri.

[RobertIahn]

Spuneti-mi si mie ce anume iubire si intelegere pot eu sa-i ofer in aceasta situatie in care ea a plecat de acasa acum 3 saptamani, iar eu si copilul stam acasa si asteptam cate un semn de viata de la ea? Ce ar trebui sa fac? Sa stau toata ziua la telefon si sa dicut cu ea?
Singurul meu repros este ca nu a vrut ca in aceste saptamani macar sa ne intalnim! Pentru a discuta si in felul acesta sa inteleg si eu ce se intampla.
Ea s-a folosit de mine si de copil pentru a forta externarea, poate nu era cazul sa se externeze.
Nici macar nu sunt sigur ca respecta in continuare tratamentul pentru ca reteta data de la spital pentru a-si procura medicamentele in continuare a ramas la mine si pentru aceasta luna nu se poate elibera o alta reteta...
Nici macar nu am convigerea ca ar vrea sa-si mai revina, de vreme ce ignora toate sfaturile si tratamentele medicale...