Dar ce o sa-i spun eu baietelului meu cand o sa creasca si o

[doinaden]

Imi pare tare rau ca treci prin asta acum in pragul sarbatorilor.

[framboise]

Auzi Robert? De ce nu pleci naibii din tara aia? De ce nu emigrezi? Tu cu baietelul, si daca vrei o iei si pe sotie...Te-ai gandit la asta? Termini naibii si cu tot balciul ala, incepi o viata noua, intr-o tara unde exista valorile umane si respectul pentru om. O faci pentru tine si pentru copilul tau, pentru viitorul lui.

[RobertIahn]

Sa stii ca singurul lucru pe care-l regret in legatura cu copilul este ca nu s-a nascut in alta tara! Cred ca si in Fashia Gaza esti respectat mai mult!
Ironia este ca, pregatindu-ma sa plec (poate temporar, poate definitiv...) in alta tara, aveam nevoie acum 8 ani de niste meditatii la engleza. Si cineva mi-a recomandat sa sun la un numar de telefon... Asa am cunoscut-o pe viitoarea mea nevasta. Pe atunci aveam 28 ani...
Nu cred ca nu m-as descurca cu ceea ce stiu in alta tara (sa zicem Canada sau SUA), dar ar fi pacat de munca mea de pana acum...
Aici, indiferent ca imi merge bine sau rau din punctul de vedere al carierei, sunt constient ca nesimtirea, rautatea, obraznicia si tupeul care ne inconjoara ne vor impresura si ne vor sufoca. Singura cauza este prostia care a explodat de un timp incoace.
Dupa cum am mai spus, eu sunt independent din punctul de vedere al serviciului si am facut acest lucru tocmai pentru a scapa de prostia sefilor. Sper ca si baietelului meu sa-i placa sa fie independent pe gandirea lui si sa ajunga asa.

Oricum, sunt multe de spus despre subiectul acesta...

[framboise]

Daca te gandesti numai la munca ta de pana acum, esti egoist. Gandeste in viitor. Poti face mult mai multe pentru copilul tau in alta tara. Ii deschizi alte orizonturi. Dar, bineinteles, fiecare stie cel mai bine ce are de facut cu viata lui. Stiu din proprie experienta ca decizia emigrarii nu se ia usor.

[danamar]

Ceva nou?

[miti76]

Din cate stiu eu, chiar daca esti casatorit si nu ai divortat poti cere ca sa-ti fie incredintat copilul in tutela si partea cealalta sa plateasca pensie alimentara. Odata stabilita aceasta chestiune ai si dreptul la concediu de paternitate, pe care il poti cere oricand, pana ce bb implineste doi ani. Mai bine consulta un avocat, decat sa ajungi sa-ti ia copilul prin cine stie ce tertipuri. Ea oricum a parasit domiciliul conjugal si copilul si in plus ai diagnosticul de la spital. Sper insa sa nu ajungi la asa ceva. Poate sotia ta merita o a doua sansa.

[RobertIahn]

Azi am vorbit cu sotia mea la telefon si i-am cerut sa ne intalnim sa stam de vorba, dar sa fie de fata si o alta persoana in care sa avem amandoi incredere, ca martor. Vreau numai sa-mi spuna daca vrea sa se intoarca si un termen aproximativ. Mi-a spus ca anu' viitor se intoarce... I-am spus ca ne indreptam in felul acesta spre un dezastru, mai ales din punctul de vedere al copilului...
I-am mai spus ca dand telefon din 2 in 2 zile si intreband de copil, asta nu inseamna ca o intereseaza copilul.
As vrea numai sa va intreb: cum poate o femeie care a nascut, chiar si in situatia aceasta de instabilitate psihica, sa stea departe de copilul ei si sa nu-l vada aproape de 3 saptamani?...

[miti76]

Sunt mame care chiar le fac rau copiilor, atunci cand sunt in asemenea situatie. Tu trebuie sa stii ca aceasta e o boala si sotia ta nu e responsabila. Daca ai accepta acest lucru poate ai vedea altfel totul. Insa vad ca desi ti-au raspuns foarte multe femei, nu ai luat in seama nici macar un sfat din cele care ti s-au oferit. Consider ca ai deschis subiectul degeaba. De acum nu ma mai chinui sa-ti raspund. Cred ca ai facut mai mult rau cu termene impuse, etc. Pun pariu ca nici nu i-ai spus ca o iubesti si o vrei inapoi.
Sper sa nu ma acuzi de feminism, caci formatia mea profesionala este cea care primeaza in raspunsul pe care l-am dat.

[mirela_c]

Buna Robertlahn,
fratele meu a trecut de curand prin aceeasi poveste;parintii ei din primele zile au pus in discutie divortul, apoi avortul...(ea fiind la a 2-a casat., prima terminandu-se tot cu "ajutorul"lor);nu-si doreau decat sa o ia la ei, in final au reusit cand ea s-a intors de la maternitate si el nu era acasa(era plecat in strainatate).Au luat si copilul (pt. ca nu-l puteau lasa singur acolo, desi au avut intentia)fara ca el sa-l vada.Dupa incercari repetate si oscilarile ei intre parinti si sot, ea a decis sa ramana la ei, desi nu au nici cele mai elementare conditii de trai.Acum o saptamana s-a pronuntat divortul;legea i-a incredintat copilul ei.Din toata povestea lui care ne-a afectat pe toti am ajuns la concluzia ca nu existau decat doua solutii ca relatia lor sa mearga: ea sa nu mai aiba nici o legatura cu parintii ei(lucru putin probabil) sau sa plece din tara. Autoritatile nu prea pot face nimic si oricate interdictii ar avea parintii ei tot vor veni.Eu cred ca acest gen de oameni sunt pur si simplu bolnavi.
Si eu am suferit de depresia post-partum, dar intr-o forma mult mai usoara, insa am avut tot sprijinul celor din jur si cel mai important l-am avut alaturi pe sotul meu.Eu cred ca sotia ta sufera foarte mult si suferinta si starea ei se accentueaza si cel mai mult acum are nevoie sa se simta iubita. E normal in situatia ei sa nu-si doreasca sa vada copilul;eu simteam ca-i transmit lui toate starile mele si ma simteam si mai neputincioasa...
Eu cred ca daca tu iti doresti mult o sa reusesti sa o aduci acasa,insa fara certuri, fara reprosuri ca si-a lasat copilul si ca nu se intereseaza de el;ea are nevoie de o atmosfera calda, linistita in care sa revina la starea de normalitate.

[mirela_c]

citeste mai mult despre "depresia post-partum" si vei intelege prin ce trece sotia ta; asta daca o iubesti cu adevarat si o vrei inapoi.