Forum CopilulMeu

Buna, tuturor! Sunt noua pe acest forum si as vrea sa va supun atentiei o situatie destul de ... delicata.
Sunt cu sotul meu de 5 ani, avem un copil de 3 ani.
Problemele noastre de cuplu au inceput sa intervina intre noi cam de la inceputul relatiei. Toate au fost bune si frumoase pana am spus "da". Dupa acest pas, lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Copil mic, lipsa sotului in cresterea copilului, dezinteresul lui fata de viata de familie si de cuplu, reprosuri, jigniri, certuri, violenta verbala, agresivitate si lista poate continua. Am fost despartiti, ne-am impacat dupa o vreme, ce mai.... Mi-a lipsit mereu linistea in casa, atentia, grija lui, m-am lovit mereu de indiferenta si de nesimtirea lui. De la o vreme, dupa mai multe discutii pe mail cu fostul meu prieten, am ajuns in pat cu el si.... a fost magnific, ceva ce nu am mai simtit de mult. Dupa aceasta intamplare, daca pana atunci eram tot nesigura de relatia mea cu sotul meu, am inteles ca ce traiesc langa sotul meu e o mare mascarada.... Pe "fostul" va rog sa ma credeti ca nu-l iubesc, nu as mai putea sa ma mai indragostesc de el, nu ma vad intr-o relatie cu el, daca, ipotetic vorbind, m-as desparti de sot. In schimb, atunci cand sunt cu el, ma face sa ma simt cu adevarat femeie. Sotul meu, in schimb, nu a fost prea interesat de ceea ce simt langa el in pat, sex sportiv si apoi fundu'n sus si la culcare... Sunt intr-o mare dilema.... si as vrea sa aud niste pareri din exterior. Va multumesc tare mult!
Loritta

Si jignirile, nepasarea, nesimtirea nu au fost de ajuns sa-ti dai seama ca relatia voastra nu merge? Nu te supara, mi se pare un pic ciudat ca a fost nevoie de o experienta sexuala cu un alt barbat ca sa fie evident pentru tine...
Nu stiu ce te mai tine langa barbatul acesta. Daca poti (pentru ca din pacate copilul complica lucrurile), paraseste-l...iar daca nu, incearca sa devii independenta financiar, si paraseste-l dupa aceea. Am scris asta, pentru ca din ceea ce am citit a reiesit ca nu prea mai sunt sanse pentru voi doi, dar totusi, ai incercat sa vorbesti cu el, sa-i dai de inteles ca nu-ti convine comportamentul lui?

De acord cu ideea sa-l parasesti pe sot dar .... sa nu cazi in capcana ca cu celalalt daca a fost magnific, va fi totul perfect,

Am trecut si eu printr-o experienta similara....doar ca nu aveam copil. Cand ai copil.....e mult mai greu sa iei o decizie. Oricum sfatul acela cu independenta financiara ti-ar prinde bine in eventualitatea ca divortezi. E greu sa cresti singura un copil.
In ceea ce ma priveste....eu am divortat in timp ce eram insarcinata. Acum mai am un pic si nasc si sant impreuna cu barbatul de care m-am indragostit, fiind al lui.

Iti multumesc, Vilhelmina pentru raspuns! [dual]
Ba da, era clar ca nu merge, de aceea ne-am si despartit pentru o perioada, si-a cerut scuze, si-a pus tzarana-n cap s.a.m.d., l-am acceptat inapoi, insa in esenta nu s-a schimbat nimic ulterior. I-am dat o gramada de avertismente, i-am spus de nenumarate ori ca o relatie nu functioneaza in virtutea inertiei, am avut o multime de discutii, insa s-au lovit de indiferetnta lui. La inceputul verii (inainte de "escapada" mea) i-am spus ca vreau sa divortam, ca nu mai simt nimic pentru el. Mi-a promis ca se va schimba... si intr-adevar, incepuse sa-si dea silinta.... doar ca sentimentele mele pentru el nu mai existau.... si i-am spus asta. I-am spus ca toata atitudinea lui indiferenta fata de mine a ros, putin cate putin si ca in sufletul meu nu a mai ramas nimic... Acum degeaba face eforturi sa se apropie de mine... eu nu mai pot sa ma mai apropii de el. Incerc sa inteleg daca motivul pentru care nu ma mai pot apropia de el este cealalta persoana sau cele intamplate intre noi de-a lungul timpului.

Alovel, nu sunt decisa sa-l parasesc pe sot... sau mai bine spus mi-e frice de necunoscut. Cu celalalt n-am in ce capcana sa cad, este un fost prieten cu care am avut o relatie de aproape 3 ani, ne-am despartit cu mult timp in urma. Acum avem o relatie strict sexuala care ma multumeste pe deplin. Mai mult nu-mi doresc de la el, nu-mi doresc sa fiu cu el intr-o relatie... normala, ca sa zic asa. Nu am uitat de ce ne-am despartit si e ca si cu ciorba reincalzita, cu exceptia aspectului sexual, care este de exceptie.
Stefaninim, sunt independenta din p.d.v. financiar, nu ma intretine sotzul, am un serviciu bun de care sunt multumita, am un copil superb pentru care vreau sa iau cea mai buna decizie. Poate si din aceasta cauza sunt in dubii... si n-am curaj sa iau o decizie radicala....

In cazul acesta separa-te de el un timp. Explica-i ca nu-l parasesti, dar ai nevoie de o pauza...Iti vezi de viata ta si intre timp se clarifica multe si in tine, si in el - si cine stie...Pentru copil cred ca cel mai mult conteaza nu atat sa aiba si mama si tata, cat atmosfera de la voi de-acasa. Daca e una apasatoare, sigur ii face rau...