A iubi sau a fi iubit/a?
Nu stiu daca este locul acestui subiect aici, dar il deschid pentru ca este multa "animatie" la acest topic. Am intalnit mai demult un barbat care nu stia sa iubeasca, si era foarte flatat doar sa fie iubit. Poate ca sunt rare astfel de cazuri. Parerea mea este ca nu poti sa traiesti fara sa iubesti, dar in mai mare masura, unii parteneri vor doar sa fie iubiti, fara sa faca prea mult pentru celalalt, care are aceeasi nevoie imensa de iubire. Ceea ce ma framanta este daca in cupluri exista acest echilibru intre a fi iubit si a iubi, spontan, daca vine de la sine... Preferati in mai mare masura sa iubiti sau sa fiti iubite? (ma refer si la si la amorul carnal
)
)
Nu am mai intrat de mult timp pe aici si imi era dor sa revin...
. Numesc "barbat" pe cel care stie sa ma faca sa ma simt speciala pentru el, asa cum este si el pentru mine. Pana la sotul meu am avut destui barbati, iar unul dintre ei s-a nimerit a fi un specimen din asta.
. Eu am un principiu: ma faci sa ma simt bine, te fac sa te simti bine. Nu vrei? Usa si ... ia viteza!
Nu trebuie sa fii invatat sa iti dai seama ca lipsa afectiunii duce sigur la disparitia dorintei sexuale la o femeie.