Poti iubi .....

[oanadd]

de fiecare data cand vad un barbat pe strada care e chelios mi se strange sufletul. 'fostul meu' semana cu stelea. si pe ala cand il vad la tv am aceasi senzatie.
stiti care e partea haioasa??? ca nu l-am iubit. si nu am regretat niciodata ca ne-am despartit. in schimb era un amant genial!!!
asa, daca m-asa certa cu sotul meu, parca as mai vrea sa gust din placerile trecutului.
camai, eu cred ca este absolut firesc ceea ce simti tu. clipele placute raman vesnic in sufletul nostru si noi tanjim dupa ele!

[cadbury]

Si eu visez uneori prima mea iubire, un coleg de liceu, cu gandul la care pe atunci scriam poezii...(dar visele mele sunt platonice, cum de altfel a fost si prietenia noastra). El acuma e in Germania, de fapt e de origine germana, e casatorit cu o colega de facultate, are copii si o duce bine, toate astea le-am aflat de pe la alti fosti colegi care au mai corespondat cu el. As fi putut sa-i obtin adresa de mail, sa aflu ce mai face si in adancul sufletului mi-as fi dorit mult insa n-am facut-o, din respect pentru familia mea si pentru sotia lui. Daca ne vom reintalni vreodata din intamplare, cu siguranta va fi o revedere decenta in care nu vreau sa se simta nimeni stanjenit. Nu mai suntem adolescentii din trecut acuma, ci oameni maturi cu familii si responsabilitati, chiar daca toata viata vom duce cu noi in suflet copilul care am fost... Nu i-am spus sotului niciodata despre visele mele, n-ar avea rost, nici nu stiu daca ar intelege si n-as vrea sa-l incarc cu asta. E doar problema mea, o evadare din cotidian, uneori cu iz de tristete (nostalgie) in momentul trezirii dar imi trece in cateva minute si se risipeste ca un fum, rapid, lasand loc realitatii.
Ma bucur ca nu sunt singura care traieste asemenea nostalgii, acum vad ca e ceva normal.

[Cami-N]

Cadbury,situatia este identica! Cand am citit parca citeam povestea mea,numai ca tu ai spus-o mai explicit! Deci stii exact ce simt si ce visez! Adica acum nu mai e asa. A trecut etapa aceea,dar sunt sigura ca se va repeta asa cum s-a mai intamplat! Voi incerca sa gandesc ca si tine....doar o evadare din cotidian urmata mereu de revenirea la realitate!

[cadbury]

Cami, intr-adevar seamana mult povestile noastre, desi tu visezi ca va sarutati - eu nu, doar ca-l astept sau il caut cu infrigurare, e o mare frustrare in visele astea! Uneori apare si imi face cate un semn, sa-l astept, dar de fiecare data e prea prins in nu stiu ce altceva si se termina visul...si eu inghit in sec! La mine stiu ce e, e faptul ca vietile noastre au luat repede alt curs si nu a fost sa fim impreuna, si nici macar nu am apucat sa vorbim vreodata despre sentimentele noastre de atunci, ca aveam o iubire pe tacute. Gesturi fizice nu au fost, poate cel mult o prindere de mana vreodata, cred ca de fapt asa mi-am dorit eu sa pastrez iubirea asta, ca pe un bibelou intr-o vitrina, crezand pe atunci ca va fi vesnica si ca se va sfarsi ca in povesti. Pur si simplu nu intelegeam, la mintea mea de adolescenta, ca prima iubire nu trebuie sa fie intotdeauna si ultima, ca exista o soarta si stie El, Dumnezeu, cum sa le randuiasca pe toate... Cand m-am mai maturizat si mai ales dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, mi-am dat seama ca el e mult mai potrivit pentru mine pentru o casnicie decat prima iubire, are mult mai multe calitati cu care ma completeaza decat celelalt si probabil ca nu am fi facut o casa foarte buna amandoi. Deci nu-l regret deloc, doar ca l-am iubit si nu am apucat sa-i spun atunci nimic din tot ce simteam, totul era prea complex ca sa poata fi exprimat "vulgar"', "strident", "comun", in doua vorbe, asa simteam eu atunci. Ultima data cand l-am vazut a fost la nunta unei foarte bune prietene a mea, si ea tot fosta colega de liceu cu noi, au venit atunci mai multi colegi de clasa si el a dansat doar cu mine, am fost aproape nedespartiti. Am valsat, eu nu prea stiam pasii, insa el mi-a spus sa-l privesc mereu in ochi si asa am reusit... Desi amandoi aveam acasa prieten si prietena, care nu binevoisera sa ne insoteasca. A fost minunat, stiam ca sentimentele ne erau la unison si am fost tare fericiti... Poate ca ar fi trebuit sa continue insa nu am avut incredere, nu sunt genul care sa schimb repede macazul, el cred ca ar fi facut-o, nu stiu. M-a invitat afara sa vorbim, era noapte si cam intuneric, mi-a fost teama si l-am refuzat. Nu teama de el, ci de faptul ca ar fi putut incerca vreun gest care sa strice, sa coboare totul din paradis pe pamant, sa vulgarizeze totul. Probabil ca s-a cam simtit jignit, cert e ca s-a intors acasa la prietena lui si acum ea e actuala lui sotie.
Si el a ramas "iubirea din vitrina sufletului meu"...

[oanadd]

foarte frumos!

[cadbury]

Iti multumesc, Oana!

[oanadd]

imi plac povestile de dragoste! din pacate povestea iubirii vietii mele - ce exprimare- s-a terminat prost, dupa 3 ani! oricum, nu am putut sa mai iubesc pe cineva asa la disperare niciodata! a fost singura mea dragoste totala, neconditionata, sincera si profunda! am inteles, mai tarziu, ca nici nu e bine sa iubesti asa de profund! iti pierzi echilibrul!

[cadbury]

[oanadd]

este absolut corect ce spui tu, dar eu nu mai pot!
imi iubesc sotul foarte mult, dar nu asa cum l-am iubit pe EL. si nu cred ca voi mai putea vreodata! si nici nu vreau, fiindca eram scavul iubirii, si nu mai puteam fi rationala, nu mai puteam sa imi impun sentimentele si dorintele. renuntam la orice din dragoste. am uitat de toate placerile mele, de tot ce m-ar fi bucurat pe mine ca sa-l bucure pe EL. as fi trait toata viata bucurandu-ma de bucuria lui! culmea, la final nici nu mai era suficient sacrificiul meu! iar sentimentul ca ai renuntat la tot pentru nimic ... nu-l doresc nimanui.
destul! am vorbit prea mult despre lucruri care ma dor inca!
va pup si va doresc sa iubiti si sa fiti iubite asa cum ma iubesc eu cu sotul meu! este iubirea perfecta! o combinatie intre best-friend, respect, dorinta si amor! el este clar jumatatea mea fiindca ma intelege fara sa-i spun nimic. ma 'citeste' din priviri! asta cred eu ca este iubirea adevarata, nu posesivitatea egoista pe care am avut-o atunci!

pentru voi!

[Iullia]

Cami N,
iubesti trandafirii pe care nu i-ai mirosit, si lucrurile care puteau sa fie si nu au fost.

Cred ca, daca acum s-ar intampla ceva intre tine si celalalt, ai fi total dezamagita.
De ce? Simplu, tu ti-ai format o impresie, care de cele mai multe ori, se bazeaza pe cum ai fi vrut sa fie, nu pe ceea ce ar fi fost de fapt.