by Sictiritul » Thu Sep 30, 2004 12:38 pm
Salutare. Reality Check: relatii de la distanta nu exista. Indiferent de tehnologie, de internet, de telefon, de webacm, chat, etc.
In 2 ani pierzi o groaza de context, te instrainezi de prieteni buni (daraminte de o aventura de o noapte) etc.
Deci sansele sa se transforme in ceva serios sint mici. F. Mici.
Pe de alta parte, nu iti inteleg dilema. Nu poti sa faci omleta fara sa spargi oua. Tot asa, nu poti sa te bucuri de sex si de dragoste daca nu faci sex si nu iubesti (adica, daca nu risti). Vrajeli d'astea de gen "nu vreau sa ma implic sentimental" sint bune pentru adolescenti si amatorii de romane siropoase. E ca si cum as spune - la un alt nivel, desigur - "esti mama mea, ai avut grija de mine toata viata, mi-ai fost un model de comportament si dedicatie, insa nu vreau sa admit ca te iubesc pentru ca intr-o zi o sa mori si nu vreau sa sufar". asta e o prostie. Suferinta face parte din iubire.
O relatie e o chestie reciproca. Nu dai 100%, nu primesti 100%. Suspiciunea sau rezervele nasc suspiciune si rezerve.
Deci poti linistita sa lasi lucrurile sa isi urmeze cursul firesc. Sa ai sanse foarte mici e mult mai bine decit sa nu ai nici una. Asta e vestea buna. Vestea proasta este ca orice vei face, vei suferi, cel putin asa zice Murphy. Daca nu "te implici" o sa iti para rau si o sa te gindesti tot timpul la ce ai fi putut sa ai/faci. Daca te implici si iese bine, o sa suferi ca o sa iti fie dor de el. Daca te implici si o sa iasa rau o sa suferi ca n-a iesit bine. Te obisnuiesti cu ideea. :)
Asa ca sfatul meu este doua:
1. Sa nu te minti pe tine insati si nici sa nu umbli cu jumatati de masura.
2. Sa nu iti fie teama: in general regreti ce NU faci, nu ceea ce faci.
Sictiritul.
PS. Dupa cum postezi esti indragostita pina peste urechi! Parerea mea.
Trust me. I do this all the time.