Sa inseli sau nu?

[gone]

multumesc primrose pentru urare
nu are pe nimeni,cel putin eu n-am descoperit si am facut ceva sapaturi fara sa stie el
noi nu suntem chiar la inceput ,avem ceva ani in spate cu bune si cu rele ,cu pampersi ,cu stres si fel de fel de probleme.
iar indiferenta asta nu tine de ieri azi..e ceva timp si deja am ajuns la limita si el stie,dar nu face nimic pt asta si crede-ma ca nu sunt o pretentioasa,vreau doar un pic de rasfat,s ma tina in brate uneori fara sa facem nimic .
cat de indiferent este?? asta am s-o iau ca pe o gluma,indiferenta e indiferenta...nu poate fi mai mare sau mai mica...nu-i pasa de nimic,uneori nici de copil

[Primrose]

Cred ca incep sa inteleg. Si sa ma intristez totodata.
Cum sa fie cineva indiferent fata de nevasta si fata de copil???
Totusi, revin... Indiferenta asta a lui are o cauza si se poate sa fie o nemultumire a lui, personala, o dezamagire, ceva nespus care s-a acumulat in timp... Sau poate, totusi, o alta femeie?
Tu nu banuiesti cam ce-ar putea fi?
P.S. M-as bucura sa se mai bage in vorba si alte fete. Poate cineva a mai trecut prin asta si te poate ajuta mai bine decat mine.

[alexandramaria]

Eu sunt proaspat trecuta printr-o experienta de viata pe care nu o doresc nimanui. Suntem (eram)impreuna de 7 ani, casatoriti de 5 si acum aproape doua luni am hotarat ca este bine sa se mute. De multa vreme simteam ca ceva nu merge, discutam, ii spuneam si eu, spunea si el dar nu incercam sa ajungem la un punct comun. Eu am sperat ca se ma maturiza si va ajunge sa stie ce-si doreste cu adevarat. Eram dezamagita, dar speram ca va fi bine si vom fi fericiti. DE foarte multe ori ma simteam singura desi aveam aceleasi preocupari, aceleasi inclinatii spre anumite lucruri...si totusi lipsea ceva. Si am aflat ce lipsea:iubirea pentru mine. In urma cu 2 ani s-a indragostit de alta persoana(el mi-a spus ca de cand a vazut-o i-a placut de ea...asta insemna cu vreo 4 ani in urma) dar ca nu si-a dat seama...si si-a dat atunci. I-am zis de la inceput sa plece, ca pot sa accept ca daca este mai fericit cu alta femeie si intre noi nu merge. Nu a plecat, mi-a spus ca ma iubeste si ca in acelasi timp o iubeste si pe ea. I-am dat timp, nu va pot spune cat am suferit cand stiam ca se mai vede si cu ea dar am sperat ca totusi isi va reveni si va fi cu sufletul spre casa si familia lui. Eu am incercat sa am o viata normnala alaturi de el, am incercat sa uit ca este si ea in viata lui. Intre timp a venit pe lume minunea mea(probabil multi ma veti condamna ca stiind situatia s-a intamplat asta), dar nu regret absolut deloc, asa a fost sa fie. Eu chiar il iubeam.....
Si din ce in ce relatia s-a deteriorat, implicarea lui in casa din ce in ce mai mica(niciodata nu s-a implicat, nici atat acum cand aveam nevoie), eram amandoi tensionati, eu ca el nu daruieste in casa, eu ca stima ca se gandeste la cealalta si ca prefera ca in loc sa-l bat eu la cap sa ma mai ajute, sa fie in bratele celeilalte. Din punctul meu de vedere i-am acordat toate sansele posibile, sper ca nu va indrazni vreodata sa spuna ca nu am facut-o si am hotarat ca imi va fi mai bine fara el. Si imi este bine, sunt linistita macar. NU ma ajuta nimeni cu fata, dar macar stiu ca si cand eram cu el nu ma ajuta. Ce am invatat? Ca intr-un cuplu trebuie ca amandoi sa traga in aceasi directie, ca trebuie sa existe comunicare si multe altele pe care cand mi le amintesc am sa le scriu. Si cel mai important, IUBIREA. El m-a iubit ca pe o sora, ca pe o prietena si nu ca pe o sotie, iar eu, indragostita fiind, nu mi-am seama ca de fapt o anumita distanta pe care a avut-o fata de mine nu este din cauza ca are el un fel de a fi mai retras ci din lipsa iubirii....
Asa este viata pentru unuii, eu sper ca eu si puiul meu vom fi fericite cu adevarat alaturi de cineva care ne va iubi, asa cum tatal Alexandrei nu a fost capabil sa o faca.