Mai sunteti atras de partener/partenera dupa ani si ani?

[HappyHippie]

Noi avem 15 ani de casatorie si inca unul in plus de cand ne cunoastem ( luna asta ).

Niciodata relatia noastra nu a scartait si nu a fost in vreun fel sau altul pusa sub semnul intrebarii, insa concluzia pe care o tragem este ca ea ( relatia ) inca evolueaza si se imbunatateste continuu.
Iar dupa atata amar de vreme, placerea noastra cea mai mare, inca este sa fim impreuna si sa ne petrecem timpul unul cu altul. Este adevarat ca datorita jobului meu, cam 2 ani jumate ( pe bucati ) am fost plecat de acasa si asta a contribuit la intarirea increderii in cuplu si la mentinerea interesului pentru partener.

Un paradox valabil in cazul nostru : cand simtim ca devenim prea plini de celalalt, petrecem putin timp de unul singur ( poate fi si o ora si o zi sau chiar un weekend ) si la intoarcere ies scantei. Desi nevoia de a fi singuri pentru o scurta perioada se petrece destul de rar, ea exista in orice cuplu ( chiar daca o sa negati ) dar din pacate in acest punct, la multe cupluri intervine gelozia si de aici lucrurile o iau razna.

In rest o mai las si pe iubita mea sa mai zica cate ceva ( cand o intra pe aici, probabil deseara )

[HappyHippie]

[karenina]

[Link]

[karenina]

[quote ..Eu cred ca mai degraba asta e problema. Din pacate, mai devreme ori mai tarziu, cu totii trecem prin asta. Unii mai bine, altii nu. :(([/quote]
Poate sunt o inadaptata si poate am avut o educatie gresita!..Incep sa ma gandesc daca nu cumva sunt prea orgolioasa sau daca nu cumva gresesc ca niciodata nu fac primul pas...ce prostie nu? Trebuie oare "sa-mi cultiv" inclinatiile de gheisa chiar daca nu le am? Ma uit cu jind la alte femei care stiu sa creeze o atmosfera romantica (a se vedea alte subiecte de aici!) si ma consider incapabila sa fac asa ceva...Nu pot si nu stiu sau nu sta in firea mea..Pentru mine conteaza doar aspectul (lenjeria, etc), parfumul, muzica si sampania eventual dar mai mult nu indraznesc...sunt oare de moda veche?

[claudel]

Draga karenina eu stiu ca varsta critica la femei e in jurul varstei de 30 de ani.Poate or mai fi si altele dar eu nu stiu...inca .Sunt curioasa tu cati ani ai si de ce zici ca "am varsta critica cand nu ma mai intereseaza decat copilul"
Recunosc ca si eu am avut "varsta critica"(aia pe care o stiu io)dar la mine s-a manifestat altfel.M-am simtit neglijata de sotul meu atunci, tratata ca si cand as fi fost doar mama copilului nu si FEMEIE....si sa simt ca trece viata pe langa mine si eu am avut doar un singur partener sexual si "poate cu altii ar fi mai bine sau poate altii o au altfel" .Si pe mine m-a preocupat intotdeauna aspectul exterior dar parca el nu mai vedea(asta simteam eu atunci)ca sunt tanara, frumoasa si nu remarca, ca altii ,sunt invidiosi pe el ca ma are(moama ce modesta sunt....asa m-am umflat in pene ca pleznesc nu alta! ).Si i-am gasit leacul in final....nu l-am inselat(la propriu recunosc)dar m-a surprins odata cochetand la telefon cu cineva, sa fiu sincera eu asta imi si doream....apoi un mic scandalut, crize de gelozie, ne-am spus fiecare ce am avut de spus, apoi rugaminti in genunchi(pe bune! )sa nu plec, ca nu mai poate trai fara mine(ei..am exagerat un pic ca doar unde sa plec ca nu ma astepta nimeni)si totul s-a schimbat.Binenteles ca peste cateva luni cand a adus vorba despre asta eu am afirmat ca de fapt am jucat teatru , numai ca sa-l fac sa ma observe .
Una peste alta la mine figura asta a tinut....nu stiu la altii cum e.De aceea si spuneam eu ca, probabil cateodata e nevoie ca sotii nostri sa fie scuturati ca sa se trezeasca.Cum se face aceasta "scuturare"ramane la latitudinea fiecarei femei.

[karenina]

[quote="claudel"]de ce zici ca "am varsta critica cand nu ma mai intereseaza decat copilul"
quote]

In primul rand ca nu am spus eu ca nu ma mai intereseaza decat copilul" -citeste te rog din nou.
Am 36 de ani.
In al doilea rand sunt altfel-nu apelez la tehnici de genul celor descrise de tine -nu pot! Al meu e gelos si asa.. daca-ar fi sa apelez la o a treia persoana chiar inexistenta as face mai mult rau.
Mi s-a intamplat sa constat ca sufera enorm si daca merg la o petrecere de Craciun cu colegii si suna aiurea (a neincredere, a posesivitate, a abuz sau cum vreti sa numiti asta) dar n-am sa mai repet asta niciodata! Nu pot sa-l schimb si nici eu nu pot sau sunt incapabila sa folosesc "trucuri" de prin reviste mai mult sau mai putin experimentate ca sa aduc din nou pasiunea intre noi!
Si nu de sex este vorba ca asta facem aproape zilnic (tot rutina se cheama) eu vreau sa ma stranga in brate cu pasiune ca atunci, vreau un sarut ca atunci..
Si ma simt vinovata ca sunt incapabila-(si te admir si pe tine claudel ca esti altfel) si ma mai simt vinovata ca ma obsedeaza subiectul asta, ca intru pe internet pe acest forum si pe un altul incercand sa gasesc intrebari la care n-au gasit raspunsuri oameni mai valorosi ca mine.
Si stiu ca plang acum pierderea acelei stari de pasiune de acum cativa ani si stiu ca voi trece la alta etapa a vietii in care mai importante sunt alte valori dar nu pot sa gestionez atat de bine ca voi etapa asta asa ca nu loviti in pianist! Sunt alta generatie..si pierd acesta batalie.......

[claudel]

Ma rog ..fata de mine nu esti alta generatie pentru ca si eu am 35 de ani.
Si al meu sot e foarte gelos si suferea la petreceri .Acum nu o mai face pentru ca pur si simplu nu ma mai duce la nici una.Si sa fiu sincera nici pe mine nu ma tenteaza.
Nici eu nu afirmam ca sexul era cel care imi lipsea asta apropo ca nici tu nu ai citit cu atentie ce am scris eu.
Eu am aplicat acea metoda pentru ca asa am simtit atunci ca trebuie s a fac.Nu-ti garantez insa ca acum as face la fel dar recunosc ca nici nu e nevoie.
Din pacate recunosc si la tine o problema care exista(poate ca ACUM intr-o proportie mai mica)si la mine.Tu nu actionezi cum simti ci te gandesti in primul rand la ceilalti, care ar putea suferi sau te-ar putea judeca in urma actiunilor tale.Rezultatul e ca cea care sufera in final ,esti tot tu...si lantul slabiciunilor continua....daca tu suferi, sufera si cei de langa tine, inclusiv relatia.
Acuma sa nu-ti inchipui ca eu sunt chiar asa de "viteaza" cum par aici.Ma ascund in spatele ecranului si asa pot spune ce gandesc si ce simt.Pot fi EU fara sa ma ascund dupa deget, pot fi sincera asa cum simt ca trebuie sa fiu.Intr-o confruntare deschisa....inca mai am de lucrat.Dar stiu precis ca voi reusi si atunci toti vom fi fericiti pe deplin...sotul meu, copilul meu si cel mai important EU.

[karenina]

Ma asteptam sa ma inteleaga cineva dar din nou constat ca nu pot fi inteleasa pentru ca nu stiu ca comunic. Si in viata fac la fel folosesc metafore in loc sa vorbesc direct si sa spun ce-mi doresc. Fac asta ca sa nu "ma cobor" ca sa nu fortez lucrurile, ca sa nu cersesc...ce-mi doresc. Mi-as fi dorit dupa atatia ani sa ma cunoasca din priviri..Sunt incurabila!
Cineva mi-a spus ca eu trebuia sa ma nasc in alt secol pentru ca sunt prea "cu clasa". Asta e de rau nu-i asa in ziua de azi?
Sunt frustrata si nu vreau sa recunosc. Am descoperit ca in interior nu sunt cu adevarat frumoasa ca trebuie sa mai lucrez la asta, ca atitudinea conteaza mai mult decat frumusestea fizica si eu nu mai am timp sa ma schimb si sa ma transform nu-i asa? O fi astenia de primavara de vina? Sau lipsa de preocupare din ultimul timp? Ma duc sa-mi iau bilete la teatru!

[Link]

Yay cat ati scris.. din pacate nu am timp sa citesc totul cu atentie :( Insa daca tot ati deschis suubiectul cu varsta critica, hai sa ramanem un pic pe tema asta pt ca e interesant, mai ales in ceea ce priveste relatia in familie.

Astfel, eu as fi interesat sa aflu ce inseamna asta mai exact la femei. Nu stiu daca am inteles bine, insa unele dintre voi spuneati ca in perioada asta deveniti mai sensibile si simtiti mai acut lipsa atentiei din partea partenerului. Sper ca am inteles bine. Deci, doar asta e singura problema? Ori mai este si altceva?