Eu cred ca dragostea-i dragoste dar igiena are rolul ei, nu e chiar ok sa dormi in acelasi pat si nici in aceeasi camera cu
![bebe [bebe]](./images/smilies/copil.gif)
, mai ales atunci cand aceasta posibilitate exista.
Cand fetita noastra a implinit vre-o 11luni am decis sa dormim separat, fiecare in camera lui, am transformat sufrageria tot in dormitor pentru noi.
Pe atunci o mai alaptam si se trezea destul de des noaptea, dar ma ridicam din pat ma duceam o hraneam, o tineam in brate pana adormea si apoi ma intorceam in dormitorul meu. Dar asa s-a obisnuit ca doarme singura in camera. Am inceput sa fiu mai odihnita chiar daca trebuia sa fac cateva drumuri pe noapte macar nu ma mai trezeam la fiecare suspin al ei. Acum stie ca daca se trezeste si ma striga ma duc la ea si nu mai plange cand se trezeste.
De cand a mai crescut si adoarme fara sa suga o duc in dormitor pe la 9.30 - 10, stau un pic cu ea ii povestesc ceva, vorbim, apoi o pup si ramane sa adoarma singurica. Mai face incercari dar nu tine. Ma duc la ea o mai mangai un pic o iau in brate si apoi o pun iar in patut. Am avut si crize cand tipa de aprindea blocul dar daca nu o doare nimic si plange doar din obisnuinta... trece. Uneori isi ia biberonul cu ea sau o jucarie.
Asa facem noi. Nu e neaparat sa impartasiti experienta noastra dar poate incercati si va place. Aveti nevoie de putin mai multa vointa.