Forum CopilulMeu

Salut! Sunt o mamica tanara, am o casnicie trainica si doi copii minunati: o fetita de 5 ani si un baietel de doi. Rudele si prietenii nostri ne considera binecuvantati, strainii ne opresc sa ne spuna ce fericiti trebuie sa fim ca avem pereche si nu ne mai trebuie nimic. Dar...noi mai vrem un bebe, ...doi...Cand incerc sa aduc vorba despre o alta sarcina apropiatii imi spun ca nu gandesc normal, ca voi distruge echilibrul familiei si imi voi face copiii sa ma urasca pentru ca nu le voi putea oferi cate o casa si o masina la fiecare, ca in timpurile noastre doi sunt prea de ajuns bla, bla...Apoi, cica daca vom avea o fata, baiatul se va simti dat la o parte, si invers. Ba ca fata va merge peste un an la scoala si ii va fi greu cu un bebe in casa.
Care aveti mai mult de doi copii? Ce probleme ati intampinat? Vorbiti-mi, va rog!

desi eu am doar un singur copil,am sa-ti raspund.....
in primul rand,acesta problema tine de tine si de sotul tau,sfaturile,desi uneori juste si pertinente,nu ar trebui sa fie ultima voastra solutie....un sfat il poti da usor...unii va vor aproba,altii nu....
e adevarat ca in ziua de azi se pune mult accent pe aspectul financiar si spun asta pt ca de cate ori sunt intrebata de ce nu-i fac pereche lui stef,bag motivul asta....de unde sa scot eu doua casa,doua masini...si ce ziceai tu mai sus....dar .....daca tu iti doresti cu adevarat o familie mare si daca D-zeu a planuit asta pt tine...o vei avea...nu mai tine cont de nici o parere,raspunsul e la tine...
mult succes...si acum sa asteptam si parerile mamicilor cu mai mult de 2 copii....Cristina?!?esti pe aici?

Cred ca in ziua de azi conteaza aspectul financiar, conteaza sa stii ca pe viitor le poti oferi copiilor tai tot ce este mai bun . Nu tine cont de ce spun rudele, de ce spun apropiatii. Voi faceti asa cum credeti ca va simtiti mai bine, asa cum credeti ca va va fi mai bine. Diferente mari de varsta nu ar fi intre copii si chiar daca intre cel mai mare si un al 4-lea copil ar exista mai multi ani, care e problema ? Gasiti voi una ? Daca nu gasiti, daca nu vedeti, atunci nu este. Eu am 2 copii, in momentul de fata, cu situatia actuala, eu nici nu ma gandesc sa mai fac un al 3 -lea copil si ce e si mai important , eu nu mai vreau. Eu simt , acum, cel putin, ca acestia 2 imi sunt suficienti. Deci sfaturile oamenilor ... lasati-le sa mearga ... oamenii nu vor veni nici sa va dea mancare copiilor si nici nu vor veni sa stea de veghe noaptea la patutul lor. Voi veti face asta. Daca esti impacata sufleteste ca financiar ii vei putea ajuta pe toti in egala masura atunci la treaba ! Pa.

La cat de greu se face un copil, si se creste un copil, cele care au mai multi, si isi mai doresc, sunt pentru mine niste eroine. Eu nu pot decat sa te felicit pt curajul de care dai dovada si pt cat de plin ti-e sufletul de iubire, sa poti iubi mai multe sufletele deopotriva.
Nu cred ca este problema celor din jur, a vecinilor, prietenilor, nici macar a parintilor/socrilor, cati copii doriti si puteti voi sa faceti. Cum de atfel nu ar trebui nici in viata fiecaruia sa permitem sa se bage persoane care nu au nimic de decis pt noi.
Daca te simti in stare sa mai duci o sarcina (eu nu as mai avea curaj) si sa te angajezi in a lua-o de la capat cu formarea si cresterea unui bebelus, cine te opreste. Tu si sotul trebuie sa va doriti si sa faceti asta.
Cat e de greu eu nu pot spune, sunt incepatoare in mesaria de mamica. Dar vedem in jurul nostru mamici, care sunt si cu 1-2 copii, dar care sunt si cu mai multi copii. Imi amintesc ce citisem candva intr-o revista, despre o femeie, personalitate, spunea ca primul copil i-a luat tot timpul liber, urmatorii nu mai aveau ce sa ii ia. Nu stiu nici cat de important este diferenta de varsta, sau de sex, intre frati exista o legatura speciala, nu ca intre prietenii pe care ni alegem in functie de varsta, de sex si de interese comune. Ei vor creste tot impreuna, vor invata unii de la atii. Gandeste-te tu care sunt avantajele si dezavantajele, numai tu le poti stii. Mult succes!

Va multumesc mult pentru suport. Niciodata nu am fost mai nehotarata ca acum, credeti-ma. Pe de o parte ma gandesc ca noi am pornit-o de la zero in viata, nici studii nu aveam, deci daca le dam posibilitatea sa studieze si le oferim un start bun ei pot sa isi construiasca viata singuri, mai bine ca noi, pe de alta parte nu le-ar strica nici casa si masina, ca de, ce greu ne-a fost noua fara ele! Apoi ma uit la ei cum se joaca, cum se sprijina unul pe celalalt, cu cata dragoste se bat si ma gandesc 'unul in plus ar fi un nou partener de joaca si de lupte sau ar interveni negativ in relatia dintre ei, indepartandu-i?'. Si daca ceilalti, familia in speta, vor reactiona negativ si la nasterea mezinului? Nu va simti el oare ca m-a indepartat de ei? Daca gandesc egoist, noi mai vrem copii, suntem tineri, e o nevoie psihica, altfel devenim obsedati de cei doi pe care ii avem, am intalnit cazuri: parinti care stau cu ochii si cu gura pe copii marisori, de 4-5 ani, 'nu te urca acolo, nu ai voie sa stai in pozitia asta, repeta prietenei tale ce ai spus ca n-a inteles'. M-as uri daca as face asta si m-ar uri si ei. De asta mi-ar fi fost de folos o discutie cu cineva care a trecut prin asa ceva, eu nu cunosc decat 2-3 familii mai numeroase, dar ei au mai multi copii din considerente religioase si sunt foarte, foarte presanti, ma asalteaza cu hartioare, biblii etc.
Va multumesc pentru implicare, aveti dreptate, doar noi putem decide cum e mai bine.
@Petit Coeur, ador ultima fraza!

Hai c-am aparut si eu, ca vad ca e nevoie de mine
Intr-un fel, si in cazul meu exista motivatie religioasa (sunt ortodoxa practicanta, adica nu doar in acte, ci merg la biserica, tin post, ma spovedesc). In ce ma priveste, religia imi ofera motivatia de a iubi viata, de a o respecta, de a o sustine. De aici vine hotararea de a nu face cu nici un chip avort si a nu folosi metode de contraceptie posibil abortive in stadiul timpuriu al sarcinii adica pilule si alte metode hormonale, pilula de a doua zi, sterilet, nici sterilizare... nimic care mi-ar putea face rau mie sau copilului. Insa nu aduc nimanui argumente din domeniul religiei, acestea sunt valabile doar pentru cei care sunt credinciosi.

Eu mi-am dorit neaparat minim 3 copii, gandeam ca daca nu fac 3 ( ca nu mi-ar permite sanatatea) o sa infiez. Mi-am dorit sa fie ei singuri "un grup", sa nu se tina niciodata dupa altii copii/tineri, sa faca ce vor altii, numai ca sa aiba parte de companie... si asta am obtinut. Sunt un grup, altii vin langa ei, nu tanjesc ei la altii. Avand mereu companie acasa, sper ca nu vor ajunge niciodata sa faca compromisuri (gen, tigari, alcool, droguri, fete de o anumita categorie), numai ca sa aiba si ei o gasca. Sunt suficienti lorusi, si sunt suficient de multi ca sa ofere confortul unei gasti altora carora le vor conveni normele lor.
In plus sunt responsabili unul fata de altul. Ei merg singuri cu autobuzul la Palatul copiilor, au grija unul de altul, se descurca.
Au abilitati deosebite de comunicare... chiar exagerate .
Desi imi este foarte greu... ma bucur ca am mai multi copii.

Pana la casa si masina sunt nenumarate alte greutati cand ai mai multi copii, la fel cum, pentru sufletul lor, sunt si nenumarate beneficii.

Un alt aspect la care nu prea ne gandim: cand intr-o familie se nasc putini copii (1 sau 2), va exista mai tarziu in viata lor o greutate enorma... batranii pe care ii vor ingriji. E cumplit cand o familie (sot-sotie) vor avea de purtat de grija la 4 parinti, 8 bunici... niste unchi, matusi. Daca din aceste persoane, doar 2-4 vor avea perioade lungi si grele de senilitate, paralizie, boli invalidante... practic o mare parte din anii pe care ii ai, ii petreci ingrijind batrani fugind prin spitale, platind doctori... poate si daca sunt mai multi frati tot unul sau doi vor trage greul, dar macar cu bani, macar cu o vorba buna, macar cu o mica perioada de timp tot te mai poti ajuta.

Per ansamblu, mie mi se par benefice familiile mai numeroase.

In privinta comentatorilor... stiu ca e greu, dar trebuie sa le inchizi gura "de ce te speri, ca doar nu ti i-am lasat tie la poarta, daca fac copil, il si cresc, asa ca, lasa-ma sa-mi fac viata cum vreau. Prefer sa regret greselile mele decat sa regret ca am facut greseli impuse de altii"... .
Sa stii ca la al 3-lea copil nu mi-am anuntat familia (parinti, socrii) decat cand eram in luna a 5-a si ma gandeam ca nu o sa mai pot ascunde burta. Si au fost socati... fireste ca m-au intrebat daca "il mai fac si p-asta?" ... La al 4-lea am anuntat de al inceput... eram mult mai sigura pe mine... oricum tot cu " de ce il faci?" si "da' acum te opresti, nu-i asa?" m-au intampinat.

Parerea mea e ca daca voi va doriti mai multi copii, mai faceti. Orice alegere ai face va avea avantaje si neajunsuri... dar macar sa simti ca ai facut dupa sufletul tau.

Ma bag si eu......... Noi asteptam al doilea copil. Ca situatie.... suntem undeva la "mediu" - adica avem casa frumoasa, masina, slujbe bune, salarii mai mult decat sufciente pentru toate mofturile, studiii ... Sanatate... E drept ca nici nu visam la vile pe Coata de Azur sau la Mercedesuri decapotate Abia astept sa vad cum va fi cu doi copii. Cu primul mi-a fost foarte greu la inceput, fiindca nu prea stiam "cu ce se mananca". Nici nu aveam pe absolut nimeni in jurul meu cu bebe mic care sa-si dea o parere cat decat pertinenta. Apoi am descoperit internetul unde m-am mai "luminat" si eu cat de cat. Al doilea copil a fost foaaaaaaarte dorit si suntem extraordinar de multumiti ca va veni. Dar atat eu, cat si sotul meu parca ne-am mai incumeta la unul, desi eu am aproape 32 de ani. Am batut un apropo maica-mii si, ca la tine, reactia nu a fost cam pe placul meu, desi concluzia a fost ca oricum noi facem cum vrem. Ma gandesc si eu la partea materiala... Si nu stiu cum sa reactionez din punctul asta de vedere. Cand sunt mici, altele sunt cheltuielile si poti usor crede ca e facil sa faci cati copii vrei. "Unde mananca doi, incape usor si al treilea"... Nu stiu ce sa zic, am sa vad peste vreo 2 ani cum gandesc...

Parerea mea e ca daca voi va doriti mai multi copii, mai faceti. Orice alegere ai face va avea avantaje si neajunsuri... dar macar sa simti ca ai facut dupa sufletul tau.


Cum bine a spus si Cristina....[/b]

Ma fetelor, exista enorm de multe familii cu un singur copil. E de presupus ca copiii nostrii se vor casatori si vor avea sprijin si din cealalta parte (care poate fi mai avuta, sau poate avea doar un singur urams de sustinut). Daca stateam sa ma gandesc ca trebuie sa asigur casa confortabila, masina bunicica, studii prelungite in diferite parti ale lumi.... nu mai faceam niciun copil... oi vedea ce le-om putea da, ne straduim. Mie mi se pare absurd sa nu fac un copil pentru ca nu sunt sigura ca-i voi putea da casa si masina.

Multumesc pentru incurajare. Intr-adevar, am exagerat putin cu teama de reactiile celor din jur. Copiii se vor obisnui cu noua situatie, sper...Mi-ai deschis capul, Cristina, ca noi vrem sa adoptam un copil si oricum 'echilibrul' familiei va fi 'zdruncinat', nu prea conteaza daca 'ne punem lumea in cap' acum sau cand vor decide cei de la autoritatea tutelara.
Noi nu suntem credinciosi, dar nu folosim decat clasicul prezervativ, tocmai ca sa nu ne transformam cumva in criminalii vreunui ovul fecundat(scrie la biologie ca de-acolo incepe viata).
Financiar suntem in crestere, mai avem de terminat studii, de mutat intr-o casa mai mare, in afaceri abia ce ne-am lansat. Eu nu lucrez decat cateva ore pe zi si nici nu am de gand sa trec la program full-time prea curand. Dar ne descurcam, le putem oferi o viata sanatoasa si o educatie adecvata. La capitolul sanatate stam bine de tot! Deci...spre bucuria amicelor invidioase (cineva tot se va bucura pentru noi!), adio abdomen plat!
Aveti grija de voi!