Intreruperea Sarcinii

[miti76]

Mereu ne dezvoltam. In ultimul timp mai mult calitativ. Eu nu as putea sa dau viata unei fiinte care va trai in chinuri. Sper ca pentru asta sa ma ierte Dumnezeu. Niciodata nu am suportat suferinta. Ai fi in stare sa cresti un copil grav malformat fizic si/sau psihic, Dana?

[danamar]

Miti,azi sant pur si simplu rascolita dupa ce am vazut niste avorturi in direct si niste manute si picioruse smulse de trup si un capusor cu gurita deschisa,parca strigand dupa ajutor.Oare noua nu ne este frica de moarte,dar luam prea repede decizia de a omori pe cineva? Oare chiar asa am ajuns, sa nu mai credem deloc in Dumnezeu si in miracolele pe care le poate face el? El da viata acestor trupusoare iar noi ii trimitem inapoi pentru simplu fapt ca nu corespund...exact ca intr-o fabrica.Nu mi-ar place sa am un copil malformat dar nici nu as putea sa il omor,ar fii peste puterile mele...nu sant instare sa omor o musca,cum atunci mi-as putea omora copilasul din pantece.

[miti76]

Nici eu nu sunt de acord cu avortul, dar in cazurile astea m-as informa mai bine. Daca ar fi vreo sansa ca acel bb sa fie cat de cat o fiinta normala, nu as face-o. Ce se fac parintii care au astfel de copii, ii ingrijesc pana ce ei imbatranesc si dupa aceea? La noi nu exista programe ca in strainatate, care sa-i protejeze si sa-i ingrijeasca. Nu pot sa dau viata suferintei.

[Coni]

Dana, asta a fost cea mai mare dilema a mea in momentul respectiv.Nu pot sa spun despre mine ca sunt o persoana foarte credincioasa, dar atunci aceasta a fost intrebarea la care nu am putut sa-mi raspund afirmativ.Ma ajuta sau nu Dumnezeu sa concep o fiinta normala ? Nici acum nu sunt ferm convinsa ca acel copilas ar fi avut ceva anormal, dar nu am avut puterea sa trec peste ideea de a se naste cu malformatii.Stiu ca nu este ortodox, dar pur si simplu nu am putut!

[danamar]

Dupe toate cele vazute azi,acei copii nenascuti, care erau omorati cu atata cruzime,trupusoarele lor aruncate intr-un gunoi,urmand a fii incinerate,ma simt atat de mica si neputincioasa.Copiii sant daruri ale lui Dumnezeu,cu totii sustinem asta,dar daca nu ne place cum este, il aruncam pur si simplu la gunoi,fara sa ne mai gandim la sufletul acestuia,la nimic?Toata ziua vedem la stiri,despre razboaie si atacuri teroriste,in care o multime de oameni isi pierd viata,dar despre razboiul zilnic ce se duce impotriva celor fara drept de aparare nu prea vorbeste nimeni.Sant inocenti,n-au facut nimic sa ne supere doar ca noi avem puterea de a le curma viata.Si mai vorbim despre iubire...

[miti76]

Dana, ar trebui sa vezi si cum se desfasoara viata unui copil handicapat fizic sau psihic si eforturile pe care un parinte le face pentru el si chiar sa simti si suferinta lui interioara si a acelui copil. Apoi uita-te adanc in sufletul tau si spune ca ai face fata la asa ceva. Eu una nu.

[danamar]

Dar ,sa presupunem ca s-ar intampla ceva cu copiii nostrii in urma caruia ar ramane cu un handicap,durerea nu ar trebui sa fie aceeasi si pentru cei nenascuti? Sau ai lua aceeasi decizie pentru copilul tau de a-l omora?,daca bineinteles ai putea?

[danamar]

Apropo,care crezi tu ca este diferenta dintre un copil nascut si unul nenascut? Ce ne face sa renuntam asa de usor la cel ce se afla in noi?

[miti76]

Nu este nici o diferenta, si da, as putea sa fac ceva sa-i curm suferintele copilului meu daca ar fi inumane!

[danamar]

Ei ,deci asa sta treaba,am ajuns sa credem ca viata copiilor sta in mainile si puterile noastre,cu alte cuvinte,vietile lor au ajuns sa depinda de noi.Nimeni nu ne-a dat acest drept si totusi il avem.Ce daca as avea un copil cu malformatii,oare el nu ar trebui sa traiasca atat cat Dumnezeu i-a dat viata?Daca l-as omora,nu as face-o pentru ca el sa nu sufere,probabil ca as face-o din egoism,ca sa-mi fie mie mai usor.