Minunea mea Dennis-Andrei
Posted: Tue Dec 26, 2006 10:13 pmbuna fetelor!
Vin cam tarziu cu povestea noastra dar nu am putut mai devreme.
Pe 14 decembrie am mers la un control. Cat am stat la coada au inceput contractiile. erau cam din 15 in 15 minute. Pana am ajuns la doctorita erau din 10 in 10 minute. Dupa control mi-a spus dc ca e posibil ca in 24 de ore sa nasc. Mi-a spus sa merg sa ma plimb si daca contractiile ajung sa fie din 5 in 5 minute sa vin repede la spital. Am plecat acasa. Cand am ajuns aveam contractii din 7 in 7 minute. Mi-am facut repede o baie, am mancat ceva ca eram rupta in gura de foame si imi verificam bagajul. Contractiile s-au intensificat-erau din 2 in 2 minute. Nu vroaiam sa merg la spital pt ca imi era frica, dar sotul meu m-a incurajat foarte mult. Am pornit la spital cu o teama foarte mare. Am avut noroc ca doctorita mea era de garda. Mi-am facut internarea si m-au dus sus. Vroaiam ca sotul meu sa fie cu mine dar nu a fost posibil deoarece mai era o femeie care era in travaliu. La control aveam dilatatia de 2 degete. Mi-au facut o injectie pentru dilatare. Dupa aia m-au dus in salon si ma obligau sa stau intinsa,ceea ce eu nu puteam. Cand pleca asistenta din salon ma ridicam si mergeam prin salon. La o ora mi-au facut iar control si dilitatia mea era tot de 2 degete. Mi-au mai facut o injectie, dupa care m-ai dus iar in salon. Dupa inca o ora iar mi-au facut control si aveam dilatatia de 3 degete. Au hotarat ele sa-mi puna perfuzie. Intre timp a nascut cealalta femeie si i-au permis sotului sa intre sa stea cu mine. M-au dus intr-o rezerva si a aparut si sotul meu. Mi-au spart venele de vreo trei ori pana au reusit sa imi puna perfuzia. La ora 12 noaptea deja nu mai puteam de durere. Credeam ca am sa mor. Mi-au facut si a treia injectie. Dupa aia mi s-a rupt filmul. Nu mai tin minte nimic. La un moment dat am simtit nevoia sa imping. Mi-au spus ca nasc. M-au dus in sala de nastere si dai si impinge, numai ca eu nu puteam sa imping-imi era amortit tot corpul, nu-l mai simteam deoarece imi facuse un diazepam. M-a ajutat foarte mult doctoritasa nasc. La ora 2:10 am nascut un baietel de 3.600 kg, 52 cm, apgar 5/8. Cand l-am auzit plangand am uitat de toata durerea, am uitat de tot. L-au luat intr-o alta camera de l-au cantarit, l-au spalat, dupa care mi l-au adus sa-l vad. Imi venea sa-l mananc, sa-l pup tot dar nu a fost posibil deoarece mi l-au luat foarte repede. M-au cusut, dupa care m-au pus pe o targa si am stat acolo pana dimineata. Sotul meu a plecat pe la ora 4:30 de la spital foarte bucuros si foarte emotionat. Eu am adormit imediat. M-am trezit la ora 6:30 deoarece imi era sete si foarte, foarte foame. L-am sunat sa vina sa imi aduca ceva de mancare si multa apa. La 7 m-au dus in salon unde eram singura. La 8 a venit sotul meu dar nu am putut sa il vad pentru ca nu mi-au dat voie s ma dau jos din pat. Am mancat si la ora 14:00 mi-au adus copilul. Nu ma saturam sa ma uit la el. Imi venea sa-l mananc. Ma uitam la el cum sta cuminte in patutul lui si nu-mi venea sa cred ca el e minunea mea.
Au trecut foarte greu cele 7 zile cat am stat in spital. Cand am ajuns acasa casa era frumos impodobita si gata sa-l primeasca pe Dennis-Andrei.
Cam asta e povestea noastra. Sper ca nu v-am plictisit.
Va pupam pe toate.
Vin cam tarziu cu povestea noastra dar nu am putut mai devreme.
Pe 14 decembrie am mers la un control. Cat am stat la coada au inceput contractiile. erau cam din 15 in 15 minute. Pana am ajuns la doctorita erau din 10 in 10 minute. Dupa control mi-a spus dc ca e posibil ca in 24 de ore sa nasc. Mi-a spus sa merg sa ma plimb si daca contractiile ajung sa fie din 5 in 5 minute sa vin repede la spital. Am plecat acasa. Cand am ajuns aveam contractii din 7 in 7 minute. Mi-am facut repede o baie, am mancat ceva ca eram rupta in gura de foame si imi verificam bagajul. Contractiile s-au intensificat-erau din 2 in 2 minute. Nu vroaiam sa merg la spital pt ca imi era frica, dar sotul meu m-a incurajat foarte mult. Am pornit la spital cu o teama foarte mare. Am avut noroc ca doctorita mea era de garda. Mi-am facut internarea si m-au dus sus. Vroaiam ca sotul meu sa fie cu mine dar nu a fost posibil deoarece mai era o femeie care era in travaliu. La control aveam dilatatia de 2 degete. Mi-au facut o injectie pentru dilatare. Dupa aia m-au dus in salon si ma obligau sa stau intinsa,ceea ce eu nu puteam. Cand pleca asistenta din salon ma ridicam si mergeam prin salon. La o ora mi-au facut iar control si dilitatia mea era tot de 2 degete. Mi-au mai facut o injectie, dupa care m-ai dus iar in salon. Dupa inca o ora iar mi-au facut control si aveam dilatatia de 3 degete. Au hotarat ele sa-mi puna perfuzie. Intre timp a nascut cealalta femeie si i-au permis sotului sa intre sa stea cu mine. M-au dus intr-o rezerva si a aparut si sotul meu. Mi-au spart venele de vreo trei ori pana au reusit sa imi puna perfuzia. La ora 12 noaptea deja nu mai puteam de durere. Credeam ca am sa mor. Mi-au facut si a treia injectie. Dupa aia mi s-a rupt filmul. Nu mai tin minte nimic. La un moment dat am simtit nevoia sa imping. Mi-au spus ca nasc. M-au dus in sala de nastere si dai si impinge, numai ca eu nu puteam sa imping-imi era amortit tot corpul, nu-l mai simteam deoarece imi facuse un diazepam. M-a ajutat foarte mult doctoritasa nasc. La ora 2:10 am nascut un baietel de 3.600 kg, 52 cm, apgar 5/8. Cand l-am auzit plangand am uitat de toata durerea, am uitat de tot. L-au luat intr-o alta camera de l-au cantarit, l-au spalat, dupa care mi l-au adus sa-l vad. Imi venea sa-l mananc, sa-l pup tot dar nu a fost posibil deoarece mi l-au luat foarte repede. M-au cusut, dupa care m-au pus pe o targa si am stat acolo pana dimineata. Sotul meu a plecat pe la ora 4:30 de la spital foarte bucuros si foarte emotionat. Eu am adormit imediat. M-am trezit la ora 6:30 deoarece imi era sete si foarte, foarte foame. L-am sunat sa vina sa imi aduca ceva de mancare si multa apa. La 7 m-au dus in salon unde eram singura. La 8 a venit sotul meu dar nu am putut sa il vad pentru ca nu mi-au dat voie s ma dau jos din pat. Am mancat si la ora 14:00 mi-au adus copilul. Nu ma saturam sa ma uit la el. Imi venea sa-l mananc. Ma uitam la el cum sta cuminte in patutul lui si nu-mi venea sa cred ca el e minunea mea.
Au trecut foarte greu cele 7 zile cat am stat in spital. Cand am ajuns acasa casa era frumos impodobita si gata sa-l primeasca pe Dennis-Andrei.
Cam asta e povestea noastra. Sper ca nu v-am plictisit.
Va pupam pe toate.
![[bebe]](./images/smilies/copil.gif "bebe")
-lului tau si imi fac curaj ! imi zic ca voi trece cu bine . astept sa vina odata acele momente ......
[/img]