Forum CopilulMeu

Buna,fetelor!
Am nascut si eu,dar inainte de termen.Bebele nu a mai vrut sa stea in burtica si am nascut la 34 sapt.si 6 zile un baietel de 50 cm si 2850 kg.
Am avut o sarcina perfecta pot spune,fara nici un fel de probleme,fara greturi,voma....etc.Am intrebat la spital de ce am nascut asa devreme,daca a fost vreo cauza si mi-a spus ca nu a fost nici o cauza,pur si simplu s-a intamplat.
Abia venisem din Romania de 2 zile si mi s-a rupt apa pe 17 august noaptea in timp ce dormeam.Am tras o sperietura ca ma gandeam ca e sange,simteam cum curge ceva cald si mult din mine si era intuneric,iar pe 18 am nascut.Mititelul statea cu fundul si dr.mi-a spus ca pot naste normal si am stat 12 ore cu dureri,dar ciudat ca nu aveam contractii si nici nu ma dilatasem.Tot intrebam cand incep contractiile si la mine ca aveam niste dureri ingrozitoare cu pauza numai de 1 min intre ele,dar nu erau contractii.Si dupa ce am stat eu asa 12 ore ,vine un alt dr.si zice ca bebele e cu picioarele si sa ma bage de urgenta in sala de operatii la cezariana.Asa am nascut prin cezariana care nu a fost deloc planificata si nici nu vroiam,dar nu am avut de ales.Cand i-am auzit"vocea"bebelusului dupa ce l-a scos si mi l-a adus imediat sa mi-l aratae,mi-au dat lacrimile de emotie si bucurie.Bebele a fost OK,a luat nota 10 chiar daca a fost prematur.Am stat cu el in spital 2 sapt.ca sa invete sa suga singur la san cat trebuie.La inceput alaptam dar ii dadea restul din cantitatea necesara la o masa prin sonda.
Pana sa-mi vina laptele i s-a dat lapte matern din banca de lapte a spitalului.
Am avut dureri mari dupa cezariana cam tot timpul cat am stat in spital.Nu prea ma ajuta nici un calmant.Si acum ma mai doare dupa aproape 3 sapt.
Acum suntem acasa,a inceput sa manance bine.Scazuse dupa nastere la 2630 ,dar acum a atins 3kg.
Totul s-a intamplat asa de repede cu nasterea ca abia acum m-am dezmeticit.Nici nu apucasem sa cumpar ce trebuie pentru bebe,dar am rezolvat-o in 2 zile.Sotul a venit la spital la mine si am plecat cateva ore la cumparaturi.
Este o experienta unica nasterea si nu trebuie sa va speriati fetelor.Veti uita repede toate durerile dupa ce va veti tine puiul in brate,dupa ce il puneti la san...
Va doresc sa aveti nastere usoara si bebelusi sanatosi.

Felicitari si sa-ti traiasca !!!!!!!!!!!!!!! Sa creasca mare, sanatos si frumo!!!!!!!!!!

Felicitari, Carmen! Nu mai conteaza ce-a fost, bine ca bebe e sanatos!!!

felicitari,Carmen pt bebe.sanatate multa va doresc!

Multumesc!Numai bine va doresc si voua si sa va bucurati de bebicii vostri

sa fiti sanatosi! ne-ai povestit foarte frumos experienta ta

Felicitariii!!!Sa creasca mare,frumos si sanatos.

Felicitari,sa va traiasca si sa va aduca multe bucurii in viata!
Draga mea ,dar tu la 34 de sapt ai facut un dolofan,de care trebuie sa fii mandra!Sper ca esti ok si nu te-a speriat faptul ca evenimentul s-a cam precipitata.Spun asta pt ca si eu am nascut la 35 sapt jumate,dar puiul meu a fost microscopic comparativ cu al tau(2020 g,43 cm),si am fost speriata ca de bombe,pt ca desi vazusem ca fizic nu-i lipsea nimic,nu m-a putut nimeni linisti ca si psihic va fi bine,motiv pt care vreo 3 luni am fost cam stresata.
Si la mine filmul s-a derulat aproximativ la fel,cu diferenta ca nu am avut nici o durere dupa ruperea membranelor,pana la aparitia adevaratelor contractii,de care nu prea mai vreau sa-mi amintesc.Povestea a inceput intr-o duminica dimineata ,cand inca mai motaiam in pat,cand am simtit ceva cald si m-am trezit la coamanda(culmea ,visam ca nasteam,si eram nauca de cap),crezand ca am facut pipi .In cea mai mare viteza am ajuns la toaleta ,unde am realizat de fapt ce se intampla si i-am spus sotului meu ca trebuie s amergem urgent la spital,se pare ca bebe s-a hotarat sa iasa.Ne mutaseram ,lucrurile nu erau despachtate,mai nimic preg pt bebe,ca doar na,mai aveam timpvreo 5 sapt sa colindam prin magazine,si eram ingrozita ca el mai imp eveniment din viata mea ma ia asa prin surprindere.
La spit mi s-a explicat ca ar fi f bine ca bebe sa mai stea in burtica,sa nu se incapataneze sa vrea afara,ca e mai bine pt el,iar lichid amniotic se formeaza oricum in continuare.M-a cam pus pe ganduri explicatia lor,ca eu de apa rupata si bebe care sa mai stea inca o sapt sau doua in burta nu mai auzisem.Dar cica e posibil.Erau asa linistiti toti,numai eu boceam de sarea camasa pe mine,ca atat de mult imi dorisem bebitul si nu voiam sa-l pierd.
Toata duminica nu s-a intamplat nimic,luni la vizita am cerut medicului sa-mi dea si mie minunatele supozitoare care provoaca contractiile,ca aveam impresia ca pierdusem tot lichidul si micutul sufera acolo pe uscat.Bebe era bine mersi ,ca a fost tot timpul monitorizat,iar ei nu au vrut si pace sa-mi dea nimic.Seara insa au inceput durerile,spontan si extrem de dese si dureroase.5 ore am indurat niste dureri infernale,fara pauza,(eu sunt o tipa f rezistenta la durere in general),care m-au epuizat enorm,incat ajunsesem sa cred ca nu voi avea puterea sa colaborez pana la capat.Dar a venit si momentul expulziei si odata cu el a disparut si orice urma de durere.Ma bucur ca am nascut natural,chiar daca mai devreme(oare cum as finascut un copil de aproape 4 kg sau mai mult,daca pt asa un pisoias mic am trecut prin asa chinuri?),pt nimic in lume nu as fi vrut cezariana.
Din cauza ca a inghitit putin lichid amniotic in timpul travaliului,bb a avut mici probleme de respiratie,dar dupa o zi de terapie intensiva,totul a fost ok,insa a ramas in spital cateva zile in plus dupa externarea mea,in observatie.Am facut o usoara depresie cand m-am vazut acasa,scapata de greu,dar fara iubirea mea mica.Sigur ca mergeam zilnic la el la spital,unde boceam non-stop,cand il vedeam asa mic si neajutorat ,dar a trecut si asta ,am ajuns acasa si lucrurile au reintrat in normal.Acum,la 1 an si 2 luni e un dragalas plin de energie, numai ochi,care face deja nenumarate prostioare si care imi implinest eviata mai mult ca orice.
In momentul de fata sunt iar insarcinata,in ianuarie ar fi termenul,dar am mari emotii sa nu o patesc iar.De dat aasta nu ne mai mutam(eu pusesem incidentul pe seama stresului ,caldurii din acea perioada,si bineinteles a efortului-simtindu-ma f bine,nu am stat chiar cu mainile in san),dar mi s-a explicat ca asta nu era motiv de nastere prematura.Nu mi-a spus nimeni cauza,dar am citit undeva ca in ultimul timp,tot mai multi copii vor pur si simplu sa iasa mai repede la lumina.
Asa ca stai linistita,totul va fi ok si pt bebelul tau,tu sa ai laptic,si ce n-a luat in greutate in burtica,va lua acum.
Crestere usoara si mai da-ne vesti cum va merge !

felicitari si tie,Valahia!pt baietelul tau si pt bebe din burtica.nastere usoara de data asta!

Multumesc mult mela,mai am ceva vreme sa ma pregatesc psihic,dar de data asta va fi cu siguranta ceva mai greu ca bebe e la dublu!!Dar eu sunt o curajoasa si o luptatoare,nu ma dau batuta cu una cu doua.