M-am gandit sa adunam in acest loc toate experientele noastre despre nastere. Evident, ale celor care au nascut. Poate ca citind cum s-au petrecut travaliile, nasterile si perioadele de recuperare ale altor mamici, vom reusi sa nu ne mai temem, sa fim mai informate si sa ne facem macar o mica idee despre ce ne asteapta. Eu am o experienta anterioara si o voi povesti in curand.
Am promis ca o sa va dezvalui propria mea experienta. Nu mai sunt asa sigura acum. Ma asteptam sa scrie si alte mamici despre subiectul acesta. Eu am vrut sa le ajut pe cele care nu stiu si sa le aratam mai multe fatete ale acestui fenomen. In fine, o sa incerc totusi, nu ma dau batuta cu una cu doua.
Cu doua zile inainte de a naste m-am dus la control. Nu ma simteam prea bine, caci aveam insomnii, eram irascibila si simteam ceva ciudat catre colul uterin, ca si cum m-ar fi zgariat ceva. Domnul doctor mi-a facut tuseu vaginal si a vazut ca am colul deschis de doua degete. Cu ocazia asta mi-a cazut si dopul. A vrut sa ma opreasca sa nasc, dar nu aveam nimic si pe nimeni cu mine. M-am dus insa a treia zi, fiindu-mi frica sa stau fara dop atata timp, desi am auzit ca poti sta si o saptamana.
In sala de travaliu am fost doar doua femei, pacientele aceluias doctor. Dincolo, in cea mare erau mult mai multe si i-am multumit lui Dumnezeu ca nu m-a bagat acolo. Noi radeam si glumeam si eram rujate si aranjate. Deh, nu ne durea inca nimic! Pe la 9 ne-a vizitat domnul doctor, mi-a facut un control si cred ca mi-a pus ceva pe membrane, ca sa se rupa singure. A dat indicatia sa nu mi se dea ulei de ricin sau sa mi se faca clisma. Pe la 11 mi s-a facut o injectie intramusculara. Nu am avut decat contractii nedureroase pana pe la 14. De aici se ingroasa gluma. Apa s-a rupt de parca bb ar fi intins o manuta si si-ar fi croit drum si au inceput contractii foarte dureroase si mai dese de cinci minute. Totul s-a precipitat apoi, de parca eram intr-un vartej. Eram ametita de dureri si nu percepeam daca se vorbea cu mine, caci colega mea mi-a zis ca si ea si moasa imi spuneau sa nu mai tip, dar eu tipam. Nici nu imi amintesc de altfel ca as fi tipat!
La un moment dat am vrut sa fac pp si m-au pus pe o galeata sterila, dar durerea a fost asa mare, ca am vrut la loc in pat. Dupa putin timp am simtit ca imi vine sa fac kk si senzatia imperioasa de a ma screme. I-am spus moasei ca o sa nasc, dar ea ma linistea ca nu asa repede si sa nu mascrem ca imi rup colul. La insistentele mele, o rezidenta mi-a facut control si...a dat de par! Aveam dilatatie 10, asa ca l-au chemat imediat pe doctor. M-au dus pe picioarele mele la masa de nastere. Acolo mi s-a explicat sa ma screm ca la WC si nu doar din gat. Am colaborat si parca nici durerile nu le mai simteam asa mari, caci participam si eu. Deodata doctorul s-a imbracat steril si m-am scremut iarasi foarte tare. Am auzit din asistenta spunandu-se: "Ia uite, asta ne saluta!", caci bb venea cu o manuta pe langa craniu. In momentul in care a iesit capul lui bb, mi s-a facut si epiziotomia si am urlat cat m-au tinut plamanii si am si impins foarte tare. Doctorul s-a rastit la mine sa nu mai imping caci il rup. M-am dezmeticit repede si m-am conformat. Apoi nu m-a mai durut nimic, doar am vazut funduletul rozaliu si testiculele lui bb. "Vezi ca e baiat?", m-a intrebat doctorul, caci stia ca asta imi doresc. Era ora 15,45.
S-a ocupat apoi de bb si i-a taiat cordonul. L-a dat moasei, care l-a curatat cu sonda, l-a sters, cantarit, masurat, i-a pus bratari, l-a invelit si mi l-a aratat. Avea o fata mica, fina si rozalie. Misca incet din cap si din ochisori si avea o manuta cu degetelele rasfirate pe langa obraz. Era superb! Semana atat de bine cu tatal lui si l-am memorat in cel mai mic detaliu, ca l-as fi recunoscut dintr-o maternitate plina!
Nasterea placentei s-a facut fara dureri, precum si controlul uterin, care nu a fost manual. Mi s-a facut anestezie si domnul doctor m-a suturat. In acest timp noi spuneam bancuri!
Am stat doua ore dupa aceea facandu-mi masaj extern uterin, ca sa nu sangerez. M-au scos cu brancardul pe sala, ca sa-mi vad sotul si mama. Sotul meu a spus: "Dar tu tot frumoasa esti!". A fost un compliment super. La salon am ajuns cu caruciorul.
Nu am stat mult in spital, dar timpul trecea rapid, caci din trei in trei ore sugeau bb-ii, dimineata si seara aveam toaleta (sau la nevoie), erau mesele, vizita medicilor, vizitele rudelor, etc. Nu ma durea parca nimic. Sutura era cu fire total rezorbabile, dar ma deranjau doar hemoroizii. Acasa a fost liniste doua saptamani. Dupa aceea ne-au apucat colicile, dar asta tine de alt subiect.
Va astept cu noi experiente!
...