Am nascut si suntem bine, in sfarsit!
Posted: Sun May 15, 2005 11:12 amCu destula intarziere, anuntam, ca asa cum fusese planificat, pe 23 aprilie a.c. ora 9:15 a sosit cu voia Domnului in aceasta lume, "uriasul" de 2200g Victor - Patrick, care a primit un scor Apgar 8. Deci, la ora 7:45 eram in drum spre spital, cand am simtit o durere puternica in spate. Am ajuns in curtea spitalului, am reusit sa urcam pana la cabinetul doctoritei, care nu sosise inca, dar a sosit in urmatoarele 10 minute. In timpul asteptarii durerea a slabit in intensitate, insa am simtit ceva cald scurgandu-se din mine. Atunciam stiut ca si ![[bebe]](./images/smilies/copil.gif "bebe")
fusese de acord cu alegerea mea si a doctoritei pentru acea zi. La consult deja el era foarte, foarte jos, iar membranele erau fisurate. La ora 9 fara cateva minute a inceput operatia, cu anestezia, apoi tot restul. In mai putin de un sfert de ora de la inceput a fost scos micutul care printre bulbuceli a inceput sa tipe victorios. Desi eram amortita, sufletul imi topaia prin toata camera. In cateva minute mi-a fost adus, l-am vazut si am inteles ca imi indeplinisem misiunea pentru care vine pe lume o femeie. Mi s-au umplut ochii de lacrimile bucuriei si inima de o imensa tandrete. Mi-a fost pusa bratara de recunoastere, pe care a doua zi abia am vazut-o si la manuta fiului meu.
A urmat o zi grea, cu destule dureri, estompate insa de bucuria evenimentului. A doua zi a inceput aventura..., iar peste inca doua zile cand ar fi trebuit sa plecam acasa, s-a declansat, din cauzaunei injectii profilactice cu Heparina un hematom imens, care cuprinsese toata zona operatiei si chiar mai mult din burta si spre picioare. Cu alte cuvinte aveam, zona de sub piele, din jurul operatiei plina de cheaguri de sange si ser acumulat. Din cauza multiplelor miscari de sculare -culcare in pat spre sau de la micut, care se afla intr-o camera alaturata a inceput sa iasa din ce se acumulase acolo. A sosit doctorita imediat, care a parut foarte ingrijorata; a luat masuri de tratare si ingrijire. Astea insa au durat pana dupa Sfintele Pasti, care vazut din spital a fost un cosmar si un calvar. Am ajuns acasa abia pe 3 mai, iar primele 3-4 zile au fost pline de temeri, colici si acomodare. Desi in maternitate a luat in greutate cate 30, 40, 50g/zi acasa a stagnat si chiar incepuse un pic sa dea inapoi vreo 40-50g. Norocul nostru e ca am ales o doctorita de familie pediatra care ne vine ca o manusa si ne sprijina cat si cum poate si o sunam ori de cate ori avem nevoie. Acum, e a 4-a zi de cand papam Humana1 + completare san cat incape. E mult mai bine, suntem mai linistiti si lucrurile par sa intre intr-un mult dorit normal. Avem insa mici probleme cu constipatia pe care suntem pe cale sa le rezolvam. Speram ca in cateva zile se va regle si scaunul. cam asta ar fi in ... foarte, foarte mare ... povestea venirii pe lume a unui bebe pe care mami il alinta "Piscotel"
fusese de acord cu alegerea mea si a doctoritei pentru acea zi. La consult deja el era foarte, foarte jos, iar membranele erau fisurate. La ora 9 fara cateva minute a inceput operatia, cu anestezia, apoi tot restul. In mai putin de un sfert de ora de la inceput a fost scos micutul care printre bulbuceli a inceput sa tipe victorios. Desi eram amortita, sufletul imi topaia prin toata camera. In cateva minute mi-a fost adus, l-am vazut si am inteles ca imi indeplinisem misiunea pentru care vine pe lume o femeie. Mi s-au umplut ochii de lacrimile bucuriei si inima de o imensa tandrete. Mi-a fost pusa bratara de recunoastere, pe care a doua zi abia am vazut-o si la manuta fiului meu.
A urmat o zi grea, cu destule dureri, estompate insa de bucuria evenimentului. A doua zi a inceput aventura..., iar peste inca doua zile cand ar fi trebuit sa plecam acasa, s-a declansat, din cauzaunei injectii profilactice cu Heparina un hematom imens, care cuprinsese toata zona operatiei si chiar mai mult din burta si spre picioare. Cu alte cuvinte aveam, zona de sub piele, din jurul operatiei plina de cheaguri de sange si ser acumulat. Din cauza multiplelor miscari de sculare -culcare in pat spre sau de la micut, care se afla intr-o camera alaturata a inceput sa iasa din ce se acumulase acolo. A sosit doctorita imediat, care a parut foarte ingrijorata; a luat masuri de tratare si ingrijire. Astea insa au durat pana dupa Sfintele Pasti, care vazut din spital a fost un cosmar si un calvar. Am ajuns acasa abia pe 3 mai, iar primele 3-4 zile au fost pline de temeri, colici si acomodare. Desi in maternitate a luat in greutate cate 30, 40, 50g/zi acasa a stagnat si chiar incepuse un pic sa dea inapoi vreo 40-50g. Norocul nostru e ca am ales o doctorita de familie pediatra care ne vine ca o manusa si ne sprijina cat si cum poate si o sunam ori de cate ori avem nevoie. Acum, e a 4-a zi de cand papam Humana1 + completare san cat incape. E mult mai bine, suntem mai linistiti si lucrurile par sa intre intr-un mult dorit normal. Avem insa mici probleme cu constipatia pe care suntem pe cale sa le rezolvam. Speram ca in cateva zile se va regle si scaunul. cam asta ar fi in ... foarte, foarte mare ... povestea venirii pe lume a unui bebe pe care mami il alinta "Piscotel"
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
Si tie multa sanatate si rabdare!